Rusia Despre destinatie

Lipsiti de delicatete in purtare, plina de aroganta, dar pasnici, linistiti, echilibrati, ca mai toti cei care traiesc mai tot timpul anului fara soare. Asprimea climei pare ca-i intareste. Opusul celor din Caraibe care sunt condusi de lumina, culoare si muzica. Acum, zic si eu, caci este posibil ca aroganta sa vina din apartenenta la Europa, din nasterea intr-o metropola, intr-o tara care are/avea ceva de spus pe plan mondial. Sau poate ca au inca ADN de cazac mandru.

Pentru mine arta plastica rusa, indiferent ca era un simbol ale credintei sau o imagine ale revoltei, se poate caracteriza printr-un singur cuvant: Ardoare.

Poate cea mai faimoasa bijuterie a acestei incredibile Moscova e Catedrala Sfantul Vasile Blajenii, o minune a arhitecturii rusesti care, dupa o parere subiectiva, nu se lasa intrecuta decat poate de Catedrala Sangelui Varsat din Sankt Petersburg.

Albele nopti de vara de la Petersburg insemana o primavara si o vara concentrate in trei luni. La sfarsit de iulie in gradinile de la Petrodvoret liliacul era in floare. La 10 noaptea simteai nevoia de a purta ochelari de soare deoarece soarele apune pastrandu-se disc orbitor de aur, fara nuante de rosu. Ma asteptam ca asfintitul sa fie somptuos, pe masura orasului, dar nu: soarele apune brusc, luminand intens, pana in ultima secunda, orasul. Rapid, la 11 se facea bezna. Pentru ca la 2 - 2:30 sa rasara iar soarele. Iar noaptea pentru ridicarea starii de spirit a populatiei, si spre incantarea turistilor, orasul parca ia foc de la miile de reflectoare si beculete care-l lumineaza.

La inceputul secolului XX St Petersburg trebuie sa fi fost unul dintre cele mai frumoase orase ale lumii cu ale sale stralucitoare palate imperiale inconjurate de vaste gradini, cu replicile sale mai mici de pe Nevsky Prospect, sau cu Biserica lui Isus Mantuitorul pe Sange (unul dintre putinele exemple evidente ale radacinilor slave) ori Catedrala Sfantei Fecioare din Kazan, creatie a iobagului Voronikhin, cu toate cladirile sale frumoase care desavarsesc peisajul din jur, cu farmecul zecilor de canale care o strabat, cu oamenii sai linistiti, modelati de tumultul istoriei, clima, ori de AND-ul slav, cu barcagiii care impanzesc Fontanka. Chiar daca nu este un oras nascut din mirajul apelor, ci doar un artificiu ingineresc pentru a putea construi pe teren mlastinos, rezultatul se pastreaza invaluit in poezie.

Desi nu este cea mai spectaculoasa biserica din St. Petersburg (Sf. Isaac, Kazan si Catedrala Sf. Sange Varsat sunt mult mai frumoase), aici se afla mormintele tuturor tarilor rusi de dupa Petru cel Mare (inclusiv ale ultimilor Romanovi, executati de comunisti in 1918, ale caror ramasite au fost descoperite dupa caderea comunismului). Este o adevarata carte de istorie pentru 200 de ani de imperiu rus.

Prima emotie vizuala a fost pe Nevsky Prospekt cand am remarcat o cladire asimetrica cu fatada Art Nouveau, un minunat exemplu de „arhitectura deliranta a stilului modern” dupa cum numea Dali Art Nouveau-ul. Apoi am observat delicatele sculpturi, adevarate opere de arta, care strajuiesc capetele podurilor de peste Neva. Mai pe urma am descoperit canalele care ii dau acel pitoresc pe care nu-l gustasem initial. Iar la un moment dat, oprindu-ma putin din goana inevitabila a turistului in cautarea urmatoarei atractii de bifat, i-am cunoscut oamenii, calmi, seriosi, o caracteristica data de lipsa luminii timp de 9 luni pe an dupa cum declara ghidul.

Statiile de metrou construite in anii ’30, in timpul lui Stalin, sunt adevarate opere de arta, zici ca patrunzi in niste palate. Iata lista celor mai frumoase statii, in caz ca ajungi la Moscova: Kievskaya (dedicata Ucrainei, a carei constructie a fost supervizata de Hrusciov, pe atunci prim-secretar al RSS Ucrainene), Ploschad Revolutsii (cu 76 de statui de bronz ale oamenilor muncii), Mayakovskaya (probabil cea mai frumoasa, avand si un aer futurist pentru anii ’30, voind sa sugereze viitorul de aur al Uniunii Sovietice), Prospekt Mira (zici ca te afli in palatul tarului, cu candelabre atarnand deasupra peroanelor), Komsomolskaya (welcome to Versailles-ul statiilor de metrou).

In acest oras este un pacat sa te grabesti intrucat aici, in Sankt Petersburg, nu intotdeauna anticipezi ce urmeaza. Iti zici gata, asta-i cel mai frumos lucru vazut, restul va fi o repetitie. Dar nu este asa. Tot bulevardul Nevky este un exemplu in acest sens. Nevky Prospect este amplu, larg, intretaiat de canale, des punctat de alei pietonale perfect perpendiculare si marginit de palatele nobilor rusi care inchid in ele istoria a doua secole de glorie.