Parcul National Torres del Paine din sudul statului Chile, infiintat in 1959 pe o suprafata de 240 de mii de hectare, este una dintre nestematele Americii de Sud.
Masivul Paine se inalta asemenea unei fortarete de nepatruns, incoronata de turnuri ascutite ce se ridica semet spre cer. La nord de Torres del Paine se afla Parcul National Los Glacieres unde atractia principala o constituie faimoasele varfuri Fitzroy si Cerro Torre, o adevarata provocare pentru cei mai iscusiti alpinisti.
Muntii Cordillera del Paine sunt „piesa” centrala a parcului si se intind intre padurile subpolare din Stramtoarea Magellan pana in stepele Patagoniei.
Peisajul parcului este dominat de masivul Paine; cu cele trei turnuri ale sale. La randul sau, face parte din lantul andin si este situat la est de ghetarul Grey, dominand cu silueta sa stepele Patagoniei. Cateva vai pitoresti separa crestele de granit ale masivului: Valle del Frances, Valle Bader, Valle Ascencio si Valle del Silencio. La capatul Valle del Frances se afla un urias amfiteatru inconjurat de zidurile colosale ale Cerro Cota 2000 si Cerro Catedral (care seamana cu fatada unei catedrale) la vest, de creasta Aleta de Tiburon la nord si varfurile Fortaleza, La Espada, La Hoja, La Mascara, Cuerno Norte si Cuerno Principal la est si sud. Valle del Silencio este incadrata de ziduri montane la fel de impresionante: Cerro Fortaleza si Cerro Escudo pe de o parte si latura vestica a Torres del Paine. Ascencio Valley este la fel de pitoreasca si este calea cea mai folosita pentru accesul la Torres del Paine. Scutul de gheata din sudul Patagoniei acopera o buna parte a parcului, ghetarii ce pot fi admirati aici fiind Dickson, Grey si Tyndall. Lacurile cele mai cunoscute ale parcului sunt Dickson, Nordenskjold, Pehoe, Grey, Sarmiento si Del Toro, impresionante datorita culorilor pe care le expun, datorate prafului de roca suspendat in ape, rezultat in urma eroziunii glaciare.
Pentru iubitorii naturii, Torres del Paine este un adevarat Disneyland. Declarat rezervatie a biosferei inca din 1978, parcul este un paradis al drumetiilor prin peisajul ce pare sa se schimbe la fiecare pas. Nu este ceva neobisnuit ca turistii iubitori de drumetii sa petreaca zile sau saptamani la rand explorandu-i cararile. Cele mai populare rute pentru explorare sunt El Circuito, Valea Rio del Frances, Valea Rio Pingo, Laguna Verde, Laguna Azul si Lago Paine.
Fiind o destinatie atat de cunoscuta si care merita explorata la pas, parcul dispune de numeroase trasee marcate si multe refugii care ofera minimul necesar de adapost si utilitati. Se pot organiza trasee de o zi pentru a vedea Turnurile Paine sau de opt-noua zile pentru a strabate intregul parc.