SUA, o destinatie pentru toate varstele Emi

Daca nu as fi atat de nerabdator din fire, poate ca asteptarea datei de 19 august nu mi s-ar mai fi parut o vesnicie. 

Totul s-a derulat repede: bifat ultimele detalii legate de traseu si, in cele din urma, a venit si ziua plecarii - facut bagaje pana pe la 3:00 dimineata, somn doar atat cat sa se incalzeasca un pic patul si deja eram in taxi in drum spre aeroport. Formalitati de check-in, predat bagaje (mult sub greutatea admisa, ceea ce nu as putea sa spun si despre intoarcere) si deja eram in drum spre Paris. Zborul a decurs fara probleme, o escala scurta inainte de zborul transoceanic, alte cateva verificari vamale inainte de imbarcare si deja eram la bordul Boeing-ului 777 ce urma sa ne duca spre New York. Norocul a facut ca atat locul din stanga mea, cat si cel din dreapta mea sa nu fie ocupate, asa ca am putut recupera somnul restant din noaptea precedenta.

Am ajuns pe JFK undeva in jurul orei 12:30, vag pierdut in spatiu dupa cele opt ore de zbor, dar am avut suficient timp sa-mi revin stand la coada pentru biroul de imigrari. Si da, ajuns pe pamantul Unchiului Sam, trebuie sa mai stai la o scurta poveste cu un ofiter vamal, sa-i povestesti ca nu ai venit ca sa lucrezi la McDonalds / KFC / Burger King in their beloved country. Bifat si aceasta discutie placuta, recuperat bagaje si ne-am intalnit cu cel ce avea sa ne fie ghid in urmatoarele doua zile. Dieter, de origine germano-spaniola, avea cam 60 de ani si vreo 30 de cand statea in NYC. S-a dovedit a fi o resursa inepuizabila de informatii. Dupa un drum de vreo ora, am ajuns la hotelul unde urma sa fim cazati, Yotel. Situat la „two blocks away from Times Square”, hotelul afisa o atmosfera si o arhitectura foarte moderna, renovarile fiind incheiate cu cateva luni inainte de sosirea noastra. Spre dupa-amiaza si seara, am preferat sa ma plimb fara un scop anume pentru a putea descoperi orasul in felul meu, fara ca perceptia sa-mi fie modelata de informatiile oferite de ghid.

Dimineata zilei de 20 august ne-a gasit pe toti membrii grupului aliniati frumos in fata hotelului, gata pentru a pleca in prima parte a turului de oras, ce urma sa se extinda pe parcursul a doua zile. In cele aproape sapte ore de tur, am strabatut in lung si in lat Midtown-ul, de la o atractie turistica la alta, pentru a afla cat mai multe informatii si a vedea cat mai multe obiective. O informatie, cel putin pentru mine, deosebita, inca imi rasuna in minte, referitoare la „segregarea” averilor: Locuintele situate in zona de West Central Park sunt pentru cei imbogatiti recent, IT, specula imobiliara sau pe bursa, in alte cuvinte „new money”, pe cand zona de East Central Park este pentru „old money” - familii bogate cu traditie, din generatie in generatie.

In urmatoarea zi, turul a continuat in zona Financial District, sudul Midtown-ului, cu vizitarea Statuii Libertatii si a Ellis Island, insula pe care se gasesete Muzeul Imigrantilor. Am gasit chiar un pasaport al unui roman din Bucovina care a emigrat cam prin anul 1907! Sunt cateva calculatoare in muzeu cu acces la o baza de date in care curiosii pot sa verifice daca nu au vreo stra-stra-stra-stra-bunica prin State. Dupa terminarea turului, m-am dus glont spre USS Intrepid, un portavion dezafectat transformat intr-un muzeu al aeronauticii.

In ziua fara un program prestabilit, am ales sa ma plimb prin Central Park, cu o scurta vizita la MOMA (Museum of Modern Architecture), M&M’s World si, pur si simplu, pe orice strada care imi iesea in cale.

Tips & tricks:
 

• Din punctul meu de vedere, poate ca hotelurile, chiar din Times Square, nu sunt cea mai buna optiune. Desi, la prima vedere, it is the place to be, aglomeratia s-ar putea sa devina agasanta.
• De evitat orice magazine pe care scrie mare si colorat „Going out of business, sales”. Intentiile lor sunt departe de a fi oneste. Cumpara electronice sau haine doar de la magazine de lant (JC Penny, Macy’s etc).

In ziua urmatoare, ne-am strans bagajele si am fost transferati catre aeroport, unde ne-am imbarcat in avionul ce urma sa ne duca pe Coasta de Vest, mai exact in Las Vegas. Am aflat vreo doua zile mai tarziu ca am plecat cu tornada pe urmele noastre. Din fericire, in cele din urma, s-a dovedit a fi mult zgomot pentru nimic. Am ajuns la hotel undeva in jurul orei 8:00 seara, pe o caldura „blanda”, de vreo 40 de grade Celsius. Din fericire, umiditatea scazuta facea totul mai suportabil. Revind la hotel, The Tropicana of Las Vegas este situata undeva in capatul de sud al Strip-ului, invecinandu-se cu Excalibur sau MGM. Este un hotel foarte bun, in care s-au investit in 2010 cateva zeci de milioane de dolari, cu camera mari, bine dotate si foarte curate. Singurul inconvenient, faptul ca poate este oarecum departe de centrul Strip-ului (cam 30-40 de minute de mers pe jos), poate fi remediat cu usurinta contra 5$/zi, suma cu care poti obtine un bilet de o zi intreaga la autobuzele ce strabat Strip-ul la interval de cateva minute.

Dimineata devreme, ora 5:30, ne-am deplasat pe ¾, dormind catre locul din care urma sa fim preluati de autocarul ce urma sa ne duca in excursia de o zi la Grand Canyon South. Prima oprire a fost la Hoover Dam, o constructie cu adevarat spectaculoasa, monumentala poate, al carei scop principal e sa faca posibil in primul rand explozia de lumini (si aerul conditionat exagerat) din Las Vegas si din intregul stat Nevada. Trei ore mai tarziu, am ajuns in Grand Canyon Visitors Center pentru pauza de pranz si shoppingul de rigoare. La mare pret sunt suvenirele pe care scrie cu caractere bold „Proudly made in the USA”! Amatorii au la dispoztie un centru IMAX pentru a vedea un documentar despre Marele Canion. La inca vreo ora distanta de mers cu autocarul, am ajuns in Tusayan, de unde am putut admira canionul. O noapte petrecuta aici cred ca ar merita toti banii. Ca idee, cel mai bine amplasate sunt: El Tovar, Thunderbird Lodge si Bright Angel Lodge.

Drumul inapoi a mai durat inca vreo cinci-sase ore, asa ca tot ce-mi doream cand am ajuns erau o bere la unul dintre multele baruri ale hotelului si some quality time cu patul.

Ziua urmatoare nu a fost conditionata de un program prestabilit, asa ca am umblat din resort in resort pana spre seara, cand ne-am reintanlit pentru un tur de oras pe timpul noptii, Las Vegas See the Lights Tour. Fantanile de la Bellagio – checked; Show-ul de la Treasure Island – checked (desi nu cred ca va castiga prea curand un Oscar, macar e amuzant), ca pe urma sa ajungem intr-un loc foarte interesant: Fairmount Street – „old Las Vegas”.

Golden Goose, celebru club de striptease, Golden Nugget, unul dintre cele mai vechi cazinouri din Vegas si… strada in sine. Pietonalul este acoperit de un ecran urias de proiectie pe care zilnic, incepand cu 19:00, din ora in ora, sunt difuzate clipuri muzicale. Noi am nimerit chiar inainte sa inceapa cel in memoria Queen!

In dimineata urmatoare, in parcarea hotelului, ne-am intanlit cu Jarred si cu al sau autocar. Traseul primei zile a strabatut Death Valley, unde am fost cu totii uliti de peisajul selenar al zonei. Sunt ferm convins ca multe filme SF au fost filmate aici. Am avut parte chiar si de cateva peripetii: din cauza caldurii (in jurul pranzului, temperatura trecea de 45°C), sistemul de racire al autocarului era cat pe ce sa fiarba, asa ca vreo doua ore ne-am deplasat cu fenomenala viteza de 20 mile/h. Si de parca nu eram suficient de stresati, la un moment dat, un avion de vanatoare a trecut la cateva zeci de metri pe deasupra autocarului, de am crezut cu totii ca ne vom da de cateva ori peste cap! Acum mi se pare amuzant, atunci nu a fost deloc!

In jurul orei 17:00, am ajuns in Bishop. „A mile long city” in care totul se desfasoara pe langa soseaua ce-l strabate: nelipsitele McDonalds, KFC, Tacobell, cateva benzinarii, doua-trei supermarket-uri si mai multe hoteluri si moteluri. Datorita pozitiei sale, oraselul este un bun popas inainte de a incepe vizitarea Parcului National Yosemite.

Dis-de-dimineata, eram din nou „pe cai”, urmand sa traversam Yosemite de la est la vest si apoi sa continuam drumul spre San Francisco. Yosemite ofera o multitudine de atractii, dintre care noi am vizitat Mono Lake, Half Dome, El Capitan si, bineinteles, Mariposa Grove - „home of the giant sequoias”.

Mariposa Grove se poate vizita fie la picior, fie cu o platforma motorizata. Noi am ales varianta a doua. L-am lasat pe Jarred sa ne astepte in parcare si ne-am indreptat catre punctul de unde se achizitionau biletele. Costul unei plimbari a fost de aproximativ 25 dolari de persoana, iar tururile plecau din ora in ora, in intervalul 09:00-17:00.

Cred ca era in jur de17:30 cand ne-am intors la autocar si am pornit mai departe la drum. Cam cinci ore mai tarziu, ajungeam in fata Hotelului Hilton Union Square, San Francisco. Time for sleep!

Ziua urmatoare, a inceput cu un tur de oras care a culminat undeva spre dupa-amiaza cu o croaziera. Ca idee, the place to be in San Francisco este Fisherman’s Wharf. Numeroase baruri, restaurante si magazine fac din aceasta zona punctul cel mai animat al orasului.

Fa-ti timp pentru a strabate la pas Russian Hill, Nob Hill, Fairmount Street si China Town. Si fii pregatit psihic pentru o vreme mai putin prietenoasa: dimineata si spre seara, in general, e multa ceata, ca fereastra de vizitare (si pentru poze cu Golden Gate) este intre 11:00 si 16:00.

Traseul nostru a continuat spre sud, catre Monterey, o destinatie cu adevarat aparte, pentru care mertia sa aloci macar cateva ore, daca nu chiar o zi intreaga. Faimosul 17 Miles Drive iti ofera niste privelisti uimitoare. La intrare in parc, ti se da o harta cu punctele de oprire si poti opri dintr-un vista point in altul. Restul zilei l-am petrecut in zona de Cannery Row cu ale sale foste fabrici de conserve transformate acum in pub-uri, restaurante, hoteluri sau magazine.

Aceasta urma sa fie ultima zi „over the road”. Dimineata, am pornit spre Los Angeles, urmand sa petrecem trei nopti in Long Beach, parte a zonei metropolitan a L.A.-ului. Dupa un drum destul de lung, combinat cu aglomeratia din L.A., am ajuns in cele din urma la Hyatt Long Beach. Situat peste drum de plaja si ocean, hotelul este aproape si de centrul statiunii. Un alt mare avantaj este linia de metrou de suprafata care leaga Long Beach de downtown L.A. Drumul dureaza cam o ora, iar calatoria costa 5 dolari. Ca si particularitati, portul din Long Beach este al doilea ca marime din SUA, fiind intens tranzitat de vasele de cargo. De asemenea, Long Beach este si portul ce gazduieste Vasul Queen Mary, acum transformat intr-un hotel.

Ultimile trei nopti le-am petrecut in downtown L.A. pentru a putea ajunge mai rapid in zonele de interes turistic. Ca recomandare, petrece-ti mare parte a timpului disponibil in Beverly Hills si Santa Monica. Downtown este mai mult centru economic-administrativ, asa ca are mai putine optiuni de activitati. Si, bineinteles, aloca-ti o zi pentru Universal Studios, nu veti regreta! E o atractie pentru toate varstele, dupa cum am putut observa la membrii grupului!

Zborul de intoarcere pe ruta Los Angeles – Paris – Bucuresti a decurs fara probleme. All in all, vreo 15 ore, plus timpii de asteptare. M-as mai intoarce in SUA ca turist? Cu siguranta, DA! O masina inchiriata, o luna la dispozitie si as strabate in lung si in lat Coasta de Vest!