SUA East Coast - istorie, shopping si distractie Alexandra

Iata a venit si ziua mult-asteptata in care am pasit pentru prima oara pe pamant american. Asadar, am aterizat intr-o frumoasa zi de marti pe aeroportul din Washington. Contrar tuturor atentionarilor primite, controlul vamal nu a fost chiar asa de strict. E adevarat, dispun de sisteme mult mai avansate de verificare si sunt foarte seriosi si corecti cand vine vorba de verificari, indiferent ca vii din exterior sau calatoresti intern, dar toate aceste verificari nu au facut altceva decat sa ma convinga ca se pune foarte mare accent pe siguranta. 

Ca de obicei, nerabdarea mea a fost maxima cand am ajuns intr-o destinatie noua, asa ca am lasat bagajele la hotel si am plecat direct catre Casa Alba, de care ma desparteau doar 15 minute de mers pe jos. Zecile de turisti curiosi priveau prin gard la frumoasa resedinta si orice miscare pe care reuseau sa o zareasca la interior, le atragea atentia. Am lasat in urma Casa Alba si am plecat catre Obelisc. Am renunat la aleile pavate si am mers atrasa de iarba verde si proaspat tunsa, de-a dreptul catre Obelisc, asigurata fiind de localnicii care obisnuiesc sa scurteze drumul in acest fel ca era totul in regula. Mirosul puternic de tei si musetel ma imbata la fiecare pas. Fiecare copac, fiecare floare, fiecare petic de iarba erau perfect ingrijite. S-a lasat seara, am ajuns la Obelisc si m-am asezat pe banca din piatra calda. Priveam cand in stanga, catre Capitoliu, cand in dreapta, catre Roosvelt Memorial, cand in sus, catre maretia Obeliscului si zambeam. O luam de la capat pentru ca nu-mi venea sa cred ca eram acolo. 

A doua zi de dimineata, am plecat intr-un tur de oras. Am traversat cartierul cu ambasadele tuturor tarilor (zona gulerelor albe, asa cum o numesc localnicii) si am ajuns in afara orasului, la Cimitirul Arlington. Fosta plantatie de tutun confiscata de stat si transformata in cimitir dedicat celor ce au murit la datorie, Cimitirul Arlington este casa de veci a familiei Kennedy. Odata ajusi inapoi in oras, am explorat indeaproape The Mall cu Roosvelt Memorial, WWII Memorial, Obeliscul si Capitoliul, apoi am ales sa ne petrecem cea de-a doua jumatate de zi in muzeele celebrului Institut Smithsonian. In urmatoarea zi, am plecat spre Philadelphia care avea sa imi ofere una dintre cele mai vii lectii de istorie a SUA. Strabatand stradutele inguste, am aflat cum au fost semnate Declaratia de Independenta si Constitutia, cum a fost facut steagul american, cu ce a contribuit Benjamin Franklin la dezvoltarea acestui oras si a intregii omeniri, am admirat obiectele de arta moderna impanzite peste tot prin oras, am urcat in fuga scarile pe care se antrena celebrul Rocky si am servit o gustoasa Philadelphia Cheesesteak intr-unul dintre puburile cochete ale orasului. 

In dimineata urmatoare, m-am suit in celebrul autocar Greyhound, fredonand in continuu "New York, New York" a lui Frank Sinatra si am plecat spre mult-asteptatul Big Apple. Autocarul m-a lasat fix in centrul Manhattan-ului, asa ca impactul cu acesta a fost din plin. Dupa zeci de minute de cautat un taxi disponibil (pentru ca ceea ce vezi in filme corespunde in totalitate realitatii), am ajuns la hotel. Dupa amiaza, am pornit sa-mi indeplinesc visul de-o viata: sa admir New-York-ul de pe Empire State Building. Panorama asupra New York-ului te lasa pur si simplu fara respiratie si-ti da senzatia ca oricat de mult timp ai sta acolo sa il admiri, nu iti e de ajuns. 

Zilele ce au urmat am explorat cat m-au tinut picioarele tot ce se putea explora in doua zile: Statuia Libertatii - ce sade falnica langa Ellis Island, Downtown - ce te face sa te simti in mijlocul unui canion de beton, Chinatown si Little Italy in care - pentru o clipa - uiti ca esti in America, Central Park - unde am stat la picnik alaturi de locuitorii Manhattan-ului, Upper West Side - unde locuiesc cei mai bogati locuitori ai orasului, rau famatul Harlem - in care nu am indraznit sa cobor din autocar, Times Square " care, la lasarea noptii, se scalda in lumina reclamelor. New York-ul nu se rezuma la Manhattan, asa ca mica incursiune in Brooklin mi-a aratat fata mai linistita a orasului ce nu doarme niciodata. Pe zecile de stradute, dupa fiecare colt se ascunde cate un restaurant, iar cel putin unul din doua te ademenesc cu traditionala New York steak, o friptura din vita care isi merita renumele uneia dintre cele mai bune fripturi ale lumii. Cu greu a trebuit sa ma despart de New York, insa i-am promis ca il voi revedea imbracat in straie de Craciun si ii voi aloca mult mai mult timp, asa cum i se cuvine. 

Urmatoarea destinatie a fost Miami, pentru cateva zile de relaxare pe nisipul cald si pentru atmosfera caraibiana ce imbraca South Beach-ul. In Miami, oceanul este cald si perfect pentru a te racori, nisipul este fin si plaja foarte lata, asa ca nu te vei simti ingramadit de ceilalti turisti. Faleza ce strabate de la un capat la altul South Beach este perfecta pentru o plimbare pe inserat. Ca in toate orasele americane, si in Miami shoppingul este la inaltime, asa ca si aici exista o strada pietonala dedicata acestui sport. Lincoln Road abunda in marci de prestigiu si toate magazinele se intrec in oferte speciale. In una dintre zilele libere, am ales sa vizitez Rezervatia Naturala Everglades, taramul crocodililor. Am explorat tinuturile mlastinoase cu o barca cu elice exterioara si am admirat vegetatia luxurianta prin care, pe alocuri, surpindeam animale, pasari si reptile iesite sa isi procure hrana. Dupa acest tur, am ascultat istoria zonei si am asistat la o lectie despre speciile de crocodili existente. 

Iata ca, in calatoria mea pe Coasta de Est, am avut parte de cate putin din toate: istorie, agitatie, shopping, distractie, mancare gustoasa, relaxare si natura. Ce isi poate dori un turist mai mult de la o destinatie?