Madeira, fetita cu capul in nori a Atlanticului Casandra Archip

Daca esti pasionat de cosmopolit, zumzetul oraselor, al tramvaielor, aeroporturi cu tabele de Sosiri si Plecari cat 2 pereti din MoMa, culori, stridente si culturi imbinate, ar fi bine sa nu citesti acest testimonial. 

Bun, daca ai ramas, da-mi voie sa te introduc in povestea mea: suntem in luna mai, anul 2021, scenariu postapocaliptic, Covid Times, etc. etc.  Personajul principal: millenian obisnuit, crescut, hranit cu si in ideea de libertate, pasionat de natura, plimbat si rasplimbat, care a interactionat cu zeci de culturi, in a carui fibra intima a ramas stantata apetenta catre exotism, in fata caruia un european grasut, vioi si rozaliu care il invita in al sau “Challet” sa ia masa pare extrem de boring si lipsit de substanta. Subiectul: decizia sa plece undeva “departe” but safe, si sa uite pentru moment de rata de incidenta, vaccinare, oculta mondiala si Bill Gates. Cadrul: concediul scurt, timpul limitat, zborurile si conexiunile salta prin sisteme mai rau ca la bursa sau pariuri. Decizie: alegerea unui zbor charter, destinatie calda… and let the russian roulette start.

Maldive – checked, Seychelles – checked, Dubai – not my style and also checked… dau de Madeira, Portugalia… Hm… Suna fancy. Deschid google maps sa vad cam cat de departe o fi de Monaco, St. Tropez si alte insulite din astea, gandindu-ma in acelasi timp daca trebuie sa-mi iau hainele alea bune cu mine si daca le-am luat de la curatatorie. Dupa primul search, imi apare un punct rosu in Oceanul Atlantic in dreptul Marocului. Deja in timp ce dadeam zoom si pata aia verde se marea din ce in ce mai mult, incepeau sa ma loveasca fragmente din povestile copilariei cu pirati, insule, colonisti, jungle neexplorate, comori ascunse, precum si amintiri din Bali, de cand fugeam prin Ubud cu rucsacul in spate, sau din Sri Lanka unde ma imaginam una dintre reginele Sigiriyei. Dar sa ne revenim… Vorbim de Europa… Poate voi da de 2, 3 sate fortate sa para traditionale, in rest orase in care ma voi uita gura casca la transportul in comun si voi blestema tara din care vin, voi plati o portie de paste la suprapret, voi face 2, 3 excursii in zone ultra turistice si voi veni acasa, macar relaxata daca nu cu chakrele incarcate de experiente. 

Bun, cu asteptarile setate realist, pornim la drum. Dupa un zbor de 6 ore, incep sa vad pe geamul avionului cum apar primele formatiuni stancoase, rosiatice si cu palcuri de verde ici si colo. “Ladies and gentlemen, we’ve just started our descent to Funchal”, zice capitanul. Ma lipesc de geam, ca orice calator care se respecta, sa vad cum se asterne in fata mea tot ce are insula mai bun. Si reusesc. Cu o suprafata de aproximativ 750 km patrati, chiar e imposibil sa o ratezi. Dar unde sunt fabricile, zgarie-norii, furnalele fabricilor care produc neincetat pentru aceasta insula, iahturile si vapoarele, imi zic?! O fi pe partea cealalta a muntilor. pe care ii vad tot in intregime de pe geam. Ce-oi face eu 7 zile aici?

Aterizam la timp, batem din palme si coboram din avion pe Aeroportul Cristinano Ronaldo. Fiind in era Covid, pregatesc constiincioasa documentele si ma pregatesc de un lung traseu si verficari ale testului, QR code, state de plata, titluri de actionar si ce se mai cere. Ma uit la cat de mic e aeroportul, chicotesc cand il compar cu Henri al nostru, dar ma si ingrozesc cand imi aduc aminte ca la plecare am stat 3 ore la coada la Tarom. Trec dupa 2 minute de primul control, domnul politist imi ureaza “Bom Dia”, imi iau bagajul… cred ca alte 5 minute, si ajung pe un culoar de-a lungul caruia, din 5 in 5 metri, tinerei de varsta mea imbacati cu tricouri Madeira Safe te indrumau din mers, in functie de ce tip de cetatean erai – vaccinat, nevaccinat, testat, netestat – spre zona de interes. Asa ca dupa un 1 minut de pas alert/saltat, ma trezesc in fata unui reprezentant al DSP-ului local care imi scaneaza cele pregatite si ma pofteste sa am “The time of my life in Madeira”. Sa fi fost 15 minute, dar nu cred, pana am calcat pe pamant madeirean. Cum prima impresie nu se uita niciodata, asa nu voi uita nici eu acea senzatie placuta a unei zile calduroase de vara, exact asa cum trebuie ea lasata pe Pamant. Nu sufocanta, nu umiditate. Doar cald si primitor.

Partenerii de la agentia locala ma asteptau cu zambete neaose de portughezi pe care le-am simtit mai mult din privire pentru ca masca era la locul ei si acolo a ramas pana la plecare. Plec din aeroport si ma indrept spre Funchal. Incepe sa se insereze si prind momentul magic in care culorile apusului se joaca cu luminitile caselor impanzite printre plantatiile de banani, ca intr-un mic concurs in care tu ca juriu nu stii pe cine sa scoti castigator. Imi tot vine sa intreb soferul “voi la ce zeu va rugati”, pentru ca nu-mi vine deloc sa situez acest loc in Europa.  

Intram in capitala Funchal, ma zgaiesc pe geam sa vad dom’le si eu cladiri impunatoare, vreun Ferrari, gura de metrou, ceva ceva. Tot ce vad sunt stradute ca in pozele din albume de travel, flori, oameni linistiti care se plimba si mult mai multi oameni la fel de linistiti, dar care alearga. Soferul ma trezeste din visare si imi spune ca am ajuns la hotel. Primirea la hotel, la fel de calda. Stiti senzatia aia din hoteluri de 5* cand simti ca ai venit la matusa aia bogata si parca ai vrea sa te descalti? Eh, aici era a unchiului simpatic care abia asteapta sa sara de dupa tejghea si sa te ia in brate de fericire ca ai ajuns la el. Ma duc la somn si astept cu nerabdare sa inceapa aventura. 

Madeira, precum imi place mie sa o descriu, e practic un munte intr-un ocean. Are o rochita formata din plantatii de banane, vita de vie si casute colorate si rasfirate pe terenul terasat, camasa e formata din paduri milenare de lauri iar capul ii este in nori. Sau acoperit de nori, mai bine spus. In 7 zile, in 741 de km patrati poti dimineata sa vezi rasaritul pe varf de munte, sa strabati la pas kilometri intregi printr-o levada, sa te intorci si sa mananci un bolo de caco (turta traditionala cu unt si usturoi), sa faci o baie in ocean, iar pe seara o plimbare in zona Marinei in drum spre cina unde vei servi o Espatada (frigaruie traditionala din carne de vita) cu un vin de Madeira si unde vei lasa maxim 25 de euro de persoana si sa treci prin fata casei lui Ronaldo sperand ca-l prinzi cand iese sa-si intinda prosoapele la uscat pe balcon. Mancarea este absolut fabuloasa, delicioasa, extrem de atent gatita si servita aproape peste tot unde mergi. Preturile sunt similare, daca nu chiar mai mici ca la noi (tinand cont de calitatea lor) si cu siguranta mult mai mici ca in multe locuri din Europa. 

Insula Madeira este impartita in doua: zona de vest si zona de est. Madeira de Vest abunda in vegetatie tropicala, paduri de lauri si flori. Camara de Lobos, fost sat pescaresc, se afla in aceasta parte a insulei, in care Winston Churchill venea, dupa ce salva Europa de nazisti, sa picteze. Tot aici sunt vestitele piscine naturale, Porto Moniz, un fel de strand, insa apa este proaspata, din ocean, iar piscinele sunt create de lava intarita a unui vulcan care a erupt cu mult timp in urma. Nu stiu exact cu cat, insa m-au asigurat localnicii ca nici nu se mai trezeste in curand. Seixal e practic o bucata de Hawaii pe care Creatorul, dupa ce a terminat cu Madeira, a zis ca nu a pus pe acest petec de Pamant chiar tot ce se poate gasi in lume, alipind si plaja aici. Nu am gasit in Madeira, sau poate nu mi-au sarit in ochi, localnici grasunei si rozalii care sa te invite in “Challeturi” si sa n-ai loc de Ferrari-uri si Porsche-uri pe strada. Ce am gasit, in schimb: oameni simpli in ai caror ochi se citea bucuria, onestitatea, mandria, inteligenta si munca. Munca pe care o simti in aproape tot ce misca, tot ce exista pe aceasta insula. Fiecare detaliu este extrem de bine gandit, fiecare bucata de teren este lucrata si valorificata, fiecare floare, ciulin sau arbust are rolul lui pe acest mic continent. Si, ca sa intaresc argumentul, voi reveni la diviziunea Madeira de Vest – Madeira de Est. Dupa cum spuneam, zona vestica a insulei este extrem de bogata in vegetatie si in izvoare. Zona de Est este arida si desertica. Acesti oameni simpli si onesti, ramasi pe insula ca urmasi ai exploratorilor portughezi, au gasit o modalitate prin care sa aduca apa din zona mai bogata a insulei in cea arida prin anumite sisteme, numite levade. Practic, niste canale de irigatii prin care apa proaspata ajunge la foarte multe gospodarii, fara a penetra solul prea adanc si fara a agresa mediul inconjurator. In zilele noastre, padurile si muntii Madeirei sunt strabatuti de kilometri de astfel de levade, iar pe langa scopul lor initial, astazi se folosesc pentru circuitele de trekking, o activitate pentru care multi pasionati de aventura aleg Madeira ca destinatie de vacanta. Ajungand in zona estica, desi am descris-o ca pe o zona desertica si arida, gasim si aici destul de multe activitati: urcare pe varful Pico do Aireiro, unde poti astepta rasaritul si patura de nori, orasul Santana care iti va aduce aminte de casutele din turta dulce pe care le agatai in bradul de Craciun, fabrica de rom de trestie de zahar, taverne cu poncha (bautura lor traditionala) si Ponta de São Lourenço ce te va teleporta direct intr-un peisaj selenar. Despre Funchal n-am ce spune decat ca este in topul celor mai sigure si nepoluate capitale din Europa. Mic, curat, cochet, ieftin si superb. Si in capitala daca petreci timp nu ai cum sa te plictisesti. Poti vizita strazi cu iz colonial, catedrale, poti urca cu telegondola la Monte Palace si gradinile botanice, te poti da cu saniile traditionale sau poti merge cu catamaranul in cautarea delfinilor si balenelor. De asemenea, ai optiunea de a face o excursie de o zi la Cannyoning sau Coastering, snorkeling cu delfinii sau poti explora tarabele cu fructe proaspete in care vei descoperi ca exista peste 20 de tipuri de fructul pasiunii. 

Am plecat dupa cele 7 zile in care am urcat, am coborat, am alergat, am innotat si am mancat in fiecare minut, convinsa ca nu am reusit sa fac nici 20% din ceea ce are de oferit acest loc. 

Destinatiile sunt importante. Dar la fel e si calatoria si modul in care o faci. Iar acum, in 2021, fortati poate sa luam mai putine zboruri, avem sansa sa ne luam timpul necesar sa traim o destinatie. Imi place sa spun ca atunci cand calatorim mai mult pe pamant, o facem cu mai multa seninatate. Madeira mi-a adus aminte de “low and slow travel” – acel mod in care masina, trenul, bicicleta revin ca parte din vacanta, nu treziri la 5 dimineata sa prinzi un zbor intern, nu impachetari grabite ale bagajului in miez de noapte o data la 3 zile, ci acel mod in care devii parte dintr-un mediu si ajungi sa inveti enorm de multe din acesta, dar si despre tine. Mi-a adus aminte nu numai sa ma bucur de o destinatie, dar si sa apreciez in acelasi timp transformarile blande ale unui peisaj pe masura ce el apare. 

Ne imbarcam, plecam si ajungem in Romania la 20:00. Update: E 22:20 si inca imi astept bagajul.