Uganda. Mi-e imposibil sa evit cliseul cu tara contrastelor. Si pe ala cu o tara surprinzatoare.
Oamenii. Calzi si amabili, orice conversatie incepe cu un obligatoriu schimb "Hello, how are you?". In afara oraselor (un termen folosit generos) orice masina de turisti (si nu sunt multe in perioada asta) e intampinata de priviri fixe si curioase din partea tinerilor si adultilor si zambete uriase pe fete mici, mici, mereu acompaniate de brate fluturate frenetic si tipete de "Mzungu, mzungu!" (white people). Nu lipsesc nici "Give me my money!", dar care "money" poate fi inlocuit perfect de o cutie de suc pe care o primeste orice turist in pachetele pregatite de lodgeuri. Orice cadou, oricat de mic e rasplatit cu un "Senchiu" si doua siruri de dinti albi imaculati care rasar dintr-o fata plina de pamantul si praful care sunt constantele zonelor mai izolate. E o lectie fundamentala aici (pe care eu inca nu reusesc sa mi-o insusesc) sa poti radia bunatate si veselie cand nu ai NIMIC; cand "casa" ta e o constructie ambigua de lut si praf, iar jucariile sunt un bat cu care arunci ţarana sau o sticla de plastic cu care ghidezi un cauciuc vechi de bicicleta.
Mancarea si vremea. Mancare e excelenta. Absolut orice am mancat aici, desi nu am incercat foarte multe mancaruri traditionale, a fost excelent. Orice gatesc oamenii astia, fie ca e mancare europeana sau asiatica, e gatit cu atentie si condimentata spectaculos. De la matoke cu sos de arahide, la ouale prajite, posate sau facute intr-o omleta spaniola sau sticky toffee-ul de la desert, totul a fost delicios. Cea mai buna mancare a fost, fara indoiala, la Mihingo, un lodge senzational, amplasat intr-un parc doar OK. Asta in caz ca vreti sa veniti in Uganda. Which you should. Maybe. Temperatura e relativ constanta, cel putin in perioada asta, intre 15 si 25 grade, dar noaptea alea 15 grade se simt chilly bine, iar alea 25 la soare sunt arzatoare. Cum ne zicea o doamna in Kampala, "an outsider will not be able to tell the difference between the dry and wet season. In both you can have heavy rain in the morning and scorching sun in the aftermoon". Asta imi aminteste de Islanda si a sa "if you don't like the weather, wait 15 minutes".
Value for money. Paradoxal, cu cat o tara e mai saraca, cu atat e mai costisitor sa o vizitezi. Evident, sunt mai multi factori aici si exista si exceptii, dar pentru noi asta a fost clar cea mai scumpa vacanta pe care am facut-o pana acum. Sigur, costurile se puteau optimiza, dar oricum, vacantele in Africa sunt scumpe. Pentru mine sa vad gorile de munte (si cimpanzei) in libertate e un vis de multi, multi ani, de cand ma uitam la documentarele cu Dian Fossey si Jane Goodall. Pe bucket list-ul meu, doar tigrii sunt mai sus de gorile, iar tigrii sunt momentan inaccesibili. Pentru mine, deci, e un vis implinit si mi-e greu sa pun un pret pe asta. Daca nu esti intersat de gorile, insa, Uganda ofera experienta de safari similara cu cea din Kenya sau Tanzania. Sigur, spre deosebire de celelalte doua tari unde gasesti mai toate animalele in acelasi parc national, in Uganda poti vedea leoparzi in unul, gheparzi in altul si girafe intr-un al treilea. In functie de vreme, timpul pe care il ai, ghid si mai ales noroc, asta poate fi si bine si rau. Deci, value for money: daca vrei sa vezi gorile in libertate, sa stai la 3 metri de un patriarh care isi bate cu pumnii in piept, dupa care rupe un copac gros cat piciorul meu intr-o coborare fulminanta pe un versant de munte, atunci Uganda merita. Un permis pentru gorile aici e 900 USD vs 1500 USD in Rwanda. Mai mult, spre deosebire de Rwanda, Uganda are mai multe parcuri nationale si mai multe sanse de a vedea The Big 5 si toate celelalte animale africane. Daca esti interesat strict de game drives, cred ca tot Tanzania si Kenya ar trebui sa fie 1st choice. Nu intru in detalii despre destinatii si mai exotice ca Namibia, Botswana sau Zimbabwe, ca nu ma pricep.
The bad. Drumurile. Omg, drumurile. Sincer vorbind, cred ca 70% din timp am mers pe drumuri asfaltate. Insa alea 30 de procente petrecute pe drumuri desfundate au fost atat de bumpy incat raportul resimitit e undeva la 80% cratere vs 20% asfalt. Nu mai zic ca e un fetish incredibil pentru speed bumps aici. Speed bumps si police checks din km in km in km in km. Timpul se dilata atat de mult incat si un transfer de 3 ore pare fara sfarsit pe drumurile astea. Traficul e si el infernal, nu atat de nebun ca in Sri Lanka (care nu e atat de nebun ca in India, din ce ne-au spus alti turisti), dar oricum pe alocuri e complete bonkers. Peste gropi, speed bumps, filtre de politie vine si praful. Praful rosu din pamantul asta superb al Africii ("here in Uganda you can grow anything and everything", cum ne zicea Abdu, ghidul nostru) devine parte din tine aici, indiferent de cate dusuri faci sau cate pachete cu servetele umede folosesti. In afara de pret si drumuri, nu sunt foarte multe lucruri de care ma pot plange. Sigur, e foarte important sa iti faci temele de acasa pentru ca unele lucruri puteau fi coordonate si organizate mai bine, dar Uganda are mult mai mult "bun" in ea pentru turisti decat "rau".
Calatoria in pandemie. Nu e prima vacanta in pandemie pentru noi, dar e prima unde nu suntem izolati pe o barca cu oameni testati in prealabil. Pana acum totul OK (testati PCR ieri intr-un centru suprinzator de bine organizat, peste ce ofera Bucurestiul). Masurile anti-covid aici sunt -iarasi - o supriza majora. Multi, foarte multi oameni poarta masti si pe strada, iar in lodgeuri si hoteluri exista reguli extrem de stricte respectate cu sfintenie de angajati. Cu turistii e mai greu, dar overall sentimentul e unul de siguranta. Cum turismul e una dintre principalele surse de venit (desi nu e promovat, iar eu scriu asta acum printr-un VPN pentru ca FB e banat aici) si cum gorilele si cimpanzeii sunt la fel de susceptibili virusurilor umane, ingrijorarea lor vis-a-vis de pandemie e de inteles si laudabila.
Pentru noi a fost o vacanta minunata, gratie nu in mica masura ghidului nostru, Abdu, si in ciuda unor scapari ale tour operator-ului de aici. As veni din nou? Probabil ca da, pentru ca vreau sa incerc si habituation experience la gorile, leoparzii s-au ascuns de noi de data asta, iar leii cataratori din Ishasha erau in vacanta in alta parte. Uganda e o tara absolut superba si ofera experiente (aproape) unice in lume. Deci da, m-as intoarce. Bani, putere si timp sa fie.