Impresii Sankt Petersburg - mai Iulia & Traian

Am plecat spre Sankt Petersburg cu convingerea ca vom reusi sa intilnim in sfirsit un vis – un vis pe care il vazusem de multe ori cu ochii mintii si pe care il considerasem mult timp intangibil si ciudat. Noptile albe de acolo ni se parusera tot timpul prea departe si o varianta umila fata de Scandinavia, iernile prea geroase, oamenii prea neciopliti si prea imbibati de vodka, Ermitajul prea sfidator. 

Cum insa vroiam sa vedem o destinatie noua si care sa nu ne solicite sa lipsim prea mult de la servici, am ales Leningradul, cu convingerea ca chiar daca nu va reusi sa faca altceva pentru noi, cel putin ne va imbogati artistic, prin muzeul sau faimos. Incet–incet insa, inca inainte de a ajunge acolo, prejudecatile si rezerva noastra au inceput sa fie zdruncinate… in primul rind de catre Ana Todirel. Ana ne-a furnizat entuziasmata o cantitate impresionanta de detalii despre destinatie, cu o meticulozitate si o pasiune care mi-au adus aminte de mine. 

O alta surpriza placuta ne-a asteptat la formalitatile de viza de la ambasada. Angajatul rus l-a asteptat cu amabilitate pe sotul meu dupa terminarea programului ambasadei (!), sa obtina ultimele detalii necesare pentru depunerea actelor, astfel incit sa luam viza in timp. Nu imi amintesc ca un astfel de gest sa fi fost posibil intr-o ambasada riguroasa a Marelui Vest. Am ajuns la Sankt Petersburg pe la prinz, dupa un zbor convenabil cu Lufthansa. Hotelul nostru era pe Insula (Ostrov) Vasillevski. Drumul ne-a deschis perspectiva marilor bulevarde ale orasului, cu mai multe benzi pe sens si cu mai multi km lungime, avind pe margini constructiile binecunoscute in stil sovietic.

 Si nu e de mirare ca toate bulevardele au cuvintul Prospekt (perspectiva) in componenta numelui: Bolshoi Prospekt, Nevsky Prospekt, etc. Si toate aceste bulevarde au fost gindite in urma cu 300 de ani, pe vremea lui Petru cel Mare, tarul colosal al Rusiei fiind acela care a invitat arhitecti luminati ai vremii sale pentru a scoate Rusia din intuneric. Si vazind dupa citeva secole ce au facut acei oameni, as zice ca au reusit. 

Sankt Petersburg nu e un oras care a crescut organic in jurul unui Centru Vechi. Strazile lui nu sint intortocheate. Axele lui sint proiectate din start ca fiind mari bulevarde, iar Neva, omniprezenta, unul dintre cele 4 fluvii care brazdeaza Rusia, face posibila toata ramificatia de canale care da un farmec nespus acestui oras. Grandoarea acestui oras este greu de descris in cuvinte: sute de palate, tone de aur pe cupolele bisericilor, 600 m fatada si 1000 de camere ale Ermitajului etc. 

In toate cele 5 zile cit am stat acolo, acest oras nu a incetat sa ne copleseasca, incepind chiar din prima zi. Atunci am avut privilegiul unic sa asistam la repetitiile ce aveau loc in Piata Ermitajului pentru parada militara din 9 Mai – ziua Victoriei, o mare sarbatoare a Rusiei, repusa in drepturi in timpul primului mandat al lui Putin. Zeci de batalioane si mii de soldati cu uniforme spectaculoase defilau in pas sublim de mars prin fata generalilor aliniati, in ritmul acelor cintece militare pe care multi dintre noi le stim. Iar momentul cind imnul Rusiei a rasunat in acea piata, murmurat de oameni si soldati deopotriva, ne va ramine intiparit in memorie. 

O alta zi a insemnat vizita la Tarskoe Selo, sa vizitam palatul Ecaterinei cea Mare si Pavlovsk, palatul construit de catre fiul ei. Sala de Bal de 1000 mp, cu jocul alternat de oglinzi si ferestre, memorabila Amber Room, unica in lume, dar si profilul aurit al cupolelor capelei reflectate in cerul de un albastru ireal, ne vor ramine in memorie ca amintiri despre un imens si fastuos imperiu. Era un flautist care cinta in parc Casta Diva, poate cea mai splendida arie scrisa vreodata pentru o soprano. Casta Diva si Ecaterina cea Mare – ce antagonism suprem! 

Sint atit de multe lucruri de facut in acest oras atit de bogat, fara ca ordinea sa mai conteze... Ermitajul e complesitor iar amatorii de impresionism nu vor regreta vizita. Femeile sint de o rara frumusete si eleganta – in libraria Art Deco de vis-à-vis de biserica Kazan am vazut, cred, cea mai frumoasa femeie din lume, in persoana unei cliente care rasfoia o carte. Mormintele tarilor si crucisatorul Aurora te fac sa iti aduci aminte de Revolutia Rosie, care a schimbat ireversibil fata lumii moderne. Neva e de necuprins. Galeriile de moda abunda in branduri si produse scumpe, care nu duc deloc lipsa de clienti. 

Un spectacol de balet la Teatrul Mariinski (fost Kirov) e un eveniment obligatoriu de experimentat in viata. Oamenii de pe strada sint lipsiti de inhbitii si nu e o priveliste rara sa vezi mormane de sticle goale de sampanie, dupa ce niste cheflii, nuntasi sau nu, au avut un party improvizat la coltul strazii – asa cum tot asa, nu e anormal sa vezi barbati cu sticle de bere in mina, pe strada, in prima parte a zilei. 

O slujba la lavra Aleksandr Nevsky te va coplesi si te va ajuta sa intuiesti un pic din sufletul si credinta acest popor. Iar un spectacol de folclor rusesc te va face sa plingi auzind cintecele si sa rizi vazind exuberanta si virtuozitatea dansurilor. Multumim pentru toata organizarea si pentru toata mobilizarea, care a facut posibila plecarea noastra spre Leningrad intr-un timp record. Hotelul Sokos Vasilevsky a fost excelent ales, cu legaturi directe spre toate obiectivele mari ale orasului, de apreciat atunci cind distantele mari, caracteristice acestui maret oras, faceau mai greu mersul pe jos. Recomandam Sankt Petersburg ca o superba destinatie de turism in Europa.