Filipine - paradisul romantic de la soare-apune Daniela Shah

Cata culoare si pitoresc are aceasta tara, cata ospitalitate neconditionata iti ofera localnicii zambitori si, un lucru de necrezut, in zona rurala iti poti lasa bagajele nesupravegheate intr-o masina descoperita, fara teama de a fi furate! Ma gandesc cu placere la fetele destinse ale acestor oameni, unii dintre ei cu adevarat saraci, dar care se bucura de fiecare clipa, isi inchipuie ca o coliba de lemn este ca un palat, in care impart insa o singura bucata de paine la toata familia, fetele unor oameni care, in ciuda conditiei modeste, nu au uitat sa zambeasca. Denumirea de Metro-Manila pe care o dau capitalei de pe insula Luzon mi s-a parut cel putin ciudata la inceput, chiar exagerata, dar dupa ce am facut un tur in imprejurimi si a durat cateva ore sa iesim din oras, am inteles de ce. Manila este doar unul dintre cele 16 orase care formeaza metropola si este orasul cu cea mai mare densitate de locuitori pe km² din lume. 

Am inceput turul orasului cu o plimbare cu masina pe Bulevardul Roxas, unde se afla trecutul si viitorul tarii la un loc. Este o autostrada larga cu opt benzi, care se intinde pe o lungime de 11 kilometri de-a lungul Golfului Manila, strabatand mai multe orase si face parte din cea mai importanta artera ce strabate metropola, R1 (Radial Road 1). Numit initial Bulevardul Amiral Dewey, Roxas incepe la Intramuros, cel mai vechi oras din Manila, unde inca mai ratacesc umbrele trecutului si se termina la Parañaque City, de unde R1 continua cu autostrada expres Manila-Cavite pana in Las Pinas. Cea mai moderna zona din Manila este situata in zona promenadei Baywalk din Ermita, situata chiar pe malul golfului Manila, ce urmareste Bd. Roxas pe o lungime de doi kilometri, incepe la Ambasada SUA si se termina la Centrul Cultural. Este renumita pentru hotelurile somptuoase, Clubul de Yaht, ambasade, banci si muzee, cafenele trendy, restaurante rafinate cu diverse meniuri asiatice, terase la malul marii, unde poti asculta formatii ce presteaza live si se spune ca aici este locul de unde poti admira cel mai frumos apus de soare in Manila. 

Pe Bd. Roxas se afla Centrul Cultural din Filipine, localizat in orasul Pasay din metropola, un complex gigant ce se intinde pe 88 hectare si care gazduieste mai multe teatre, unde au performat balete si spectacole celebre, trebuie mentionat Teatrul de Arta Folk, ridicat in numai 90 de zile pentru Miss Univers '74, un centru de congrese internationale, este chiar si un hotel pe malul golfului, Sofitel Philippines Plaza Manila, dar si galerii, muzee si sali de expozitii, atat cu arta locala, cat si internationala. Aici se afla si un parc de distractii pentru copii, Star City, cu roller-coastere, carusele, Peter Pan, Snow World, Casa Groazei, teatrele Star si Aliw, jocuri electronice, si numeroase alte atractii intinse pe o suprafata de 35.000 m². Merita sa servesti o cina cantoneza delicioasa la unul dintre restaurantele plutitoare din Jumbo Kingdom Floating Restaurants, situat chiar langa terminalul pentru feriboturi, unde, pe langa un apus de soare minunat, poti admira reflexia nocturna a iluminarii impresionante a cladirii restaurantului in Golful Manila. Tot in acest complex cultural se afla Tahanang Pilipino (Coconut Palace), ridicat special in onoarea vizitei Papei Paul al II-lea din 1981, insa papa a refuzat sa stea in aceasta opulenta excentrica prea contrastanta cu saracia in care traia poporul. 

Palatul celebreaza nuca de cocos drept arborele suprem, forma sa fiind cea a unei nuci de cocos pregatita pentru servire, s-au folosit radacini, trunchi, scoarta, chiar si florile, dar mai ales coaja in multe dintre elemente de decor, printre care lambriurile, candelabrul cu 101 de coji de nuca, masa cu 40.000 de mici piese de coaja sculptata. Forma acoperisului este similara unui salakot (palarie traditionala), insa atractia majora sunt cele sapte apartamentele de la etaj, ce poarta numele unor provincii din Filipine, unde se afla cuverturi din fibre de babana sau ananas, artefacte tribale si alte decoratiuni artizanale specifice provinciei care denumeste camera. In palat, au fost oaspeti nume celebre, cum ar fi Bill Clinton, Muammar al-Gaddafi, Brooke Shields si George Hamilton si a fost folosit ca locatie pentru show-uri si seriale TV. Constructia palatului a fost comandata de Imelda Marcos, sotia presedintelui dictator Ferdinand Marcos, renumita pentru extravagantele din timpul in care era prima doamna, printre care si colectia impresionanta de 2.700 perechi de pantofi. Se spune ca sotii Marcos au delapidat miliarde de dolari din fondurile publice in interesul personal. Dupa un exil de cinci ani in SUA, Hawaii, timp in care fostul presedinte a murit in Honolulu, Imelda s-a intors in Filipine, iar in 2010 a candidat si castigat alegerile pentru Senat, din partea Partidului Nationalist. 

Din pacate, acum palatul este inchis pentru vizitatori. La capatul nordic al Bulevardului Roxas, privind spre Golful Manila, se afla Parcul Rizal, o emblema a orasului si importanta atractie turistica, numit Bagumbayan pe vremea spaniolilor, apoi Parcul Luneta (Lunette), iar ulterior Rizal, in onoarea acestuia. Aceasta zona plata, initial in forma de semiluna, a fost creata special de spanioli, pentru a vedea orice neaveniti care doreau sa atace fortul Intramuros dinspre uscat. Astazi se intinde pe aproape 50 de hectare si este o oaza de verdeata in mijlocul Manilei, unde localnicii adora sa iasa la plimbare, picnic si alte activitati recreative impreuna cu familia, dar se desfasoara aici si diferite lectii de arte martiale traditionale in care se folosesc bete, sabii sau alte arme improvizate (Eskrima, Arnis si Kali). Practic, parcul poate fi impartit in trei zone, prima marginita de Bulevardul Taft, unde se afla Departamantul de Turism, Muzeul National si Biblioteca Nationala din Filipine, precum si o statuie gigant a lui Lapu-Lapu, o capetenie din insula Mactan (langa Cebu), considerat primul erou filipinez care s-a ridicat impotriva dominatiei spaniole si care l-a ucis chiar pe Magellan in Batalia de la Mactan (1527), ceea ce i-a potolit pe spanioli pentru o perioada si i-a trimis acasa. A doua zona si cea mai mare, situata central, contine elementele de referinta ale parcului, incepand cu Monumentul Rizal ridicat in onoarea lui José Rizal, eroul national al tarii, medic, artist si scriitor filipinez, care a fost executat aici in 1896, data care a marcat inceputul revolutiei filipineze, in urma careia tara si-a declarat independenta de sub dominatia spaniola. Construit din bronz si granit, la cativa ani dupa moartea eroului, monumentul este considerat cea mai importanta atractie din parc si este pazit 24 de ore de garda de onoare, in haine de ceremonie, iar pe placa memoriala sunt inscriptionate versuri din poemul lui de adio. Contrar a ce se spune, monumentul nu este ridicat chiar pe locul executiei, ci servea pentru orientare vaselor care intrau in portul Manila, inainte de construirea farului. Locul unde acesta a fost martirizat este situat mai la dreapta, fiind marcat cu statui ce descriu scene din executie. 

In fata monumentului, se afla Kilometrul Zero, de unde se calculeaza distantele pentru toate orasele din metropola. Tot in zona de mijloc se afla o replica in miniatura a arhipelagului filipinez, etalata elegant pe un mic lac artificial, Gradina Chinezeasca si Gradina Japoneza, construite in semn de prietenie cu aceste popoare, un pavilion cu fluturi si altul cu orhidee, Planetarium, fantani arteziene, lagune, un parc de distractii pentru copii si o scena in aer liber unde se desfasoara diferite evenimente publice. Peste drum de Bd Roxas, se intinde a treia parte a parcului, care priveste spre golf si unde se pot vedea magnifice apusuri de soare in Golful Manila. Aici se ridica Quirio Grandstand, locul unde presedintele depune juramantul si tine primul discurs catre natiune dupa alegeri, insa aici se desfasoare si curse de raliu, sau alte evenimente politice, culturale si religioase. 

Am ajuns la Fortul Santiago din Manila, trecand printr-o portiune superba a Parcului Rizal, cu alei marginite de bouganvilea si frangipani divers colorate, unde nici nu mai puteai auzi zgomotul naucitor al metropolei. Fortul a fost construit ca o adevarata fortareata defensiva, in onoarea conquistadorului spaniol Miguel Lopez de Legazpi si face parte din structurile orasului fortificat Intramuros, cel mai vechi din metropola, unde este de fapt si originea Manilei. Este localizat chiar la varsarea Raului Pasig in Golful Manila si are ziduri de aproape sapte metri inaltime si groase de 2,4 metri, iar intrarea are 12 metri inaltime. Aici a fost intemnitat José Rizal, iar celula in care a petrecut ultima noapte din viata lui a devenit un loc de pelerinaj pentru filipinezi, s-a construit aici si o casa memoriala, Rizal Shrine (Sanctuarul lui Rizal), unde se pastreaza obiecte de arta, carti, memorii si manuscrise apartinand acestuia, printre care cel mai faimos este „cantecul de lebada”, poemul de ramas bun, care a fost gasit de familie dupa moartea lui, ascuns in uleiul de la candela. Desi nu a avut un nume a fost intitulat Mi ultimo adios, este o declaratie de dragoste pentru tara lui si ramas bun de la toti cei dragi, un poem patriotic spus din suflet si scris in final cu sange, tradus in 40 de limbi (printre care si limba romana). Intre temnita lui Rizal din Fortul Santiago si Bagumbayan, locul executiei sale, se afla impregnate in bronz urmele pasilor sai, care traverseaza fortul, Catedrala din Manila, Bd Roxas si ajung in Parcul Bagumbayan, la inceput perfect vizibile, insa pe alocuri patinate de timp sau acoperite de asfalt. In Piata Romana din Intramuros, se afla Catedrala din Manila, cea mai mare biserica catolica din Filipine, o constructie moderna, in stil neo-romanesc, ce se ridica pe locul altor biserici predecesoare care au fost distruse in batalii si razboaie. In catedrala se alfa o orga cu 4.500 de tuburi, construita in Olanda. Dinspre fort, privesti spre Raul Pasig, care este de fapt un estuar dependent de maree, ce se intinde intre Golful Manila si Lacul Golfului (Laguna de Bay), pe o lungime de 25 de kilometri, impartind practic Manila in doua. 

In timpul sezonului ploios, apa curge dinspre Lacul Golfului spre Golful Manila, in timp ce in sezonul uscat, curge in sens invers. In timpul dominatiei spaniole, acest rau era o importanta cale pentru transportul bunurilor in interiorul Manilei, insa datorita industrializarii si neglijentei, apa este astazi atat de poluata, incat este considerat un rau mort, in care nu poate trai nici o forma de viata. Trecand prin Parcul Forbes, o zona rezidentiala inchisa si pazita, alintata Aleea Milionarilor si rezervata doar accesului celor mai bogati oameni din oras, ajungi in Cimitirul American din Manila, despre care se spune ca este cel mai mare si mai frumos dinafara granitelor SUA. Aici sunt ingropati peste 17.000 soldati americani care au murit in cel de-al II-lea Razboi Mondial, in bataliile din Pacific. Memorialul adaposteste 25 de harti mari de mozaic pe care sunt marcate succesele repurtate de fortele navale, dar si placi comemorative pe care sunt inscriptionate numele a 37.000 de soldati care au cazut in Noua Guinee si in Batalia Filipinelor (1941-1942). Interesant este faptul ca pamantul si iarba din sunt aduse din SUA, astfel incat soldatii sa se odihneasca pe pamant american. La o ora si jumatate de mers spre sud de Metro Manila, se afla oraselul Tagaytay, de unde ai o vedere magnifica asupra Lacului si Vulcanului Taal, care este de fapt un lac intr-un vulcan situat intr-un lac, dintr-un vulcan, ce fac parte din centura de foc a Pacificului. Am ajuns pe o ceata deasa la Restaurantul Jopsephine, unul dintre primele deschise inafara Manilei, in 1966, avand de atunci un succes imens la public dar si la personalitatile locale. Am servit aici o masa traditionala excelenta, iar ceata s-a mai risipit pana am plecat si ne-a dezvaluit ochilor privelistea superba a lacului si vulcanului, insa din pacate camera nu a putut surprinde ceea ce ochii au reusit sa vada. 

Pe drum spre Tagaytay, am oprit in pitorescul oras Las Pinas, unde am vizitat Biserica San Jose, construita din chirpici si roci vulcanice, in asa numitul stil arhitectural baroc „de cutremur”. Aici se afla o orga celebra, construita aproape in intregime din lemn de bambus, de catre preotul spaniol Diego Cera, in secolul al XIX-lea. Dintre cele 1.030 de tuburi, 900 sunt din bambus, iar restul din metal, la fel si parghiile opritoare, ceea ce o face unica in lume, iar sunetele vibrante se ridica spre bolta bisericii intr-o armonie siderala nemaiauzita. In fiecare an, se desfasoara aici un Festival International de Orga, care atrage fani si muzicieni din toate colturile lumii. Tot in Las Pinas am vizitat si fabrica Sarao Motors, care produce jeepney, folosite pentru transportul in comun, adaptate din jeep-urile americane, insa mai lungi si colorate intr-un curcubeu de culori, un adevarat simbol al culturii filipineze. Insasi drumul dintre Manila si Tagaytay este o experienta in sine, trece pe langa plantatii de cafea si ananas, uneori pe coasta Golfului Manila, fiind marginit de magazinase stradale cu fructe, legume, sculpturi de lemn si obiecte de mobilier, iar multitudinea de jeepneys colorate ii ofera un aer plin de farmec exotic. Viata de noapte este bogat reprezentata in Manila, exista numeroase locuri de distractie si petrecere a timpului liber, orasele Malate, Makati si Quezon fiind cele mai moderne, iar zonele care se merita sa fie vazute sunt Cubao, Bagumbayan, Timog si Eastwoods din Quezon, dar si Baywalk, unde se afla numeroase restaurante, baruri, cluburi, cafenele, discoteci, karaoke, stand-up comedy, dar si baruri de gay, de striptease. 

Pentru a avea insa o experienta autentic filipineza, trebuie sa ajungi in renumita Remedios Circle, in Malate, care abia noaptea de trezeste la viata, unde poti servi o delicioasa cina traditionala, intr-un restaurant local, iar apoi sa te distrezi pana la ziua intr-un club de noapte, unde stai la taclale chiar cu patronii. Dupa o cina tipic filipineza, am intrat intr-un club de karaoke, unde fetele asteptau incolonate de la intrare, atat de vesele si surazatoare, incat nu ne-am putut abtine sa nu le asociem cu „pateurile vesele” din reclama, ca fiecare parca spunea: „Alege-ma pe mine, alege-ma pe mine, eu sunt mai frumoasa, ba eu...”. Am stat acolo si am petrecut cu fetele pana spre dimineata, cantand karaoke si servind cocktail-uri, ne-a intretinut periodic si patronul japonez, iar la plecare am ramas surprinsi cand ne-au spus in limba romana, cel mai corect „Multumesc”, pe care l-am auzit in gura unor straini care nu traiesc in Romania. 

Insula Cebu este cea mai mare dintre cele 168 de Insule Visayas, din centrul arhipelagului filipinez (in total sunt 7000) si reprezinta una dintre destinatiile turistice majore din Filipine, cu plaje cu nisip auriu, ape de culoarea safirului, pline cu viata marina si perfecte pentru scufundari, o fantezie despre paradisul tropical mult visat. Cebuanii celebreaza viata ca nimeni altii, chitara este unul dintre elementele de baza ale muzicii native, canta balitaw cand sunt fericiti si harana cant sunt tristi, chiar si cand se roaga canta si danseaza. Dragostea lor pentru muzica se manifesta cel mai elocvent cu ocazia Sinulog, un festival grandios plin de culoare care se desfasoara in fiecare a treia duminica din ianuarie. Insa, inainte de a deveni poarta occidentala catre orient, insula era deja foarte cunoscuta intre schimburile comerciale din Asia. Apoi, datorita localizarii geografice la numai 10° de Ecuator si a peisajelor naturale deosebite cu munti si coline acoperite cu paduri tropicale, vai si cascade secrete, dar mai ales cu o viata marina bogata, cu peste 2.500 de specii de pesti, cam 70% din toate cele care traiesc in bazinul Indo-Pacific de vest, Cebu a inflorit ca destinatie turistica. 

Gasesti aici hoteluri si resorturi luxoase, dar si pentru buget redus, shopping mall-uri, sali de divertisment, cazinouri, terenuri de golf, unele dintre cele mai bune locuri de diving din lume, cate putin pentru gustul fiecaruia, motiv pentru care a fost nominalizata pentru mai multi ani (inclusiv 2009), de catre Condé Nast Traveler Magazine in top 10 cele mai bune insule din zona Asia Oceanul Indian. Numita si Regina Sudului pe vremea colonizarii spaniole, metropola Cebu este a doua ca marime din arhipelag, formata doar din sapte orase si este locul unde navigatorul portughez Ferdinand Magellan a infipt crucea crestinatatii in numele Spaniei, in 1521. Orasul reprezinta centrul politic, economic si cultural al insulelor Visayas si a fost recent numit de catre Financial Times in top 10 orase ale viitorului din Asia. Crucea lui Magellan situata pe Strada Magallanes marcheaza locul unde au avut loc primele crestinari din arhipelag, cand peste 400 de bastinasi (800 dupa altii), printre care si regina Juana si rajahul Humabon, botezurile fiind oficiate de catre preotul spaniol Pedro Valderama. Cu aceasta ocazie Magellan i-a oferit reginei o mica statuie cu Isus copil, care a scapat intacta dintr-un incendiu care a mistuit orasul 44 de ani mai tarziu. Minunea a fost marcata prin construirea Bisericii Santo Niño, care se afla chiar langa Crucea lui Magellan. Crucea a fost tinuta initial in aer liber, insa ulterior a fost construit un mic lacas pentru protectie, intrucat localnicii au deteriorat-o, fiecare dorind sa detina o bucatica din relicva despre care se crede ca are puteri miraculoase. Crucea actuala este construita din lemn de tindal (o specie de magnolie), in care este incorporata ceea ce a mai ramas din crucea originala. 

Merita sa faci o incursiune pe Strada Colon, cea mai veche din oras si in pitoreasca piata a orasului Carbon Market. Resortul in care am stat, Badian Island Resort & Spa, este la cateva ore bune de mers cu masina de la aeroportul din Cebu, pe coasta sud-vestica, iar traseul care trece prin sate pitoresti si orasele cocotate pe dealuri, te poarta intr-o lume atemporala, cu strazi inguste, supraaglomerate de masini, carute, biciclete si jeepneys, marginite de numeroase magazinase pline de arome exotice si case din chirpici. Primirea a fost mai mult decat calduroasa, cu cantece si dansuri, prosoape umede si bauturi racoritoare, iar grija fata de oaspeti se vede peste tot, astfel ca acestia se simt excelent. Te saluta si iti zambesc toti, de la gradinar pana la proprietar, asa ca noi i-am numit pe localnici „pateurile vesele”, ca si pe fetele din Manila. In fiecare seara se schimba decorul si locatia de servire a cinei, cu maxima atentie la detalii, fie se amenaja la piscina, fie direct pe plaja, cu muzica live si discoteca in aer liber pana la spectacole cu dansuri si obiceiuri traditionale, insotite de focuri de artificii. 

Aici ne-am simtit mai aproape de natura decat in oricare alt loc, pentru ca grilajele de aerisire care inconjurau camera se deschideau direct la exterior, nu era nici un televizor in dotare (exista o camera speciala in lobby pentru asta), pentru ca oaspetii sa se poata relaxa complet, in vilele ascunse printre vegetatia luxurianta. Soparle gecko intrau frecvent in camera, iar in bagaje am gasit la un moment dat un gandacel asemanator cu cei care intra uneori in bucatarii la noi, insa pictat tot cu buline albe si mi s-a parut atat de frumos, incat nu m-am indurat sa-l omor, m-am gandit ca o fi avand si el familie si copii acasa, asa ca l-am dat doar afara din camera. Intr-una din zile am mers la Moalboal, un mic orasel traditional in care timpul pare ca s-a oprit in loc si am vizitat Galeria de Orhidee, intinsa pe mai multe hectare, una dintre cele mai mari din Sud-Estul Asiei. Aici se afla numeroase specii de orhidee tropicale din Asia, America de Sud si Hawaii, dar si un mini zoo, cu diverse pasari tropicale, pasari vorbitoare (Myna) si maimute. Am facut shopping si am servit pranzul pe plaja Panagsama, unde se afla un vechi sat pescaresc. 

La circa 20 de kilometri sud de Badian se afla Parcul Natural si Cascadele Kawasan, in numar de trei si cu o inaltime de 15 metri. De la parcare, am urcat pe jos pe langa Raul Matutinao, printr-o portiune idilica de jungla linistita, prima cascada care se vede este cea mai mare, iar cu o pluta de bambus am mers pe lac pana sub ea, unde am facut un dus inedit. In zona, este si un mic restaurant, nu foarte sofisticat, insa iti poti potoli foamea care apare dupa inot si scufundari. La intoarcere in Badian, am vazut pentru prima data cum se pregatesc fructele de mango inca din copac pentru a obtine o recolta parfumata si plina de savoare: se invelesc toate, dar toate fructele individual, in hartie de ziar (imi pot doar imagina ce munca asidua e necesara pentru o plantatie intreaga). In alta zi, am facut o excursie la Tongo Point din Moalboal si la Parcul Marin Pescador, o mica insula vulcanica situata in Stramtoarea Tañon, considerate cele mai bune locuri pentru scufundari din Cebu, unde poti vedea pisici de mare, pestele iepure, pestele soparla, pestele leu, pestele scorpion, pestele liliac, pestele broasca, ton, chiar si testoase si uneori rechini de recif, stele de mare, anemone, castraveti de mare, alge, meduze, toate acestea pot fi observate chiar si la snorkeling, pe langa recifurile de corali colorati. Insula Badian este o locatie retrasa, idilica, insa daca doresti, ai la indemana optiuni variate pentru distractie si activitati. 

Daca adaugi si experienta magnifica de la Thalasso-Spa, situata cum nu se poate mai bine pe malul marii, in open air, cu mirosuri relaxante de ulei aromat, este evident de ce voi pastra in memorie amintiri frumoase despre acest loc perfect de evadare, departe de lumea dezlantuita. 

La plecare, personalul ne-a oferit ca suvenir cate un colier de scoici, personalizat, pe care era inscriptionat: „Daniela, multumim ca ai vizitat insula celui mai romantic paradis de pe coastele sorelui apune a insulei Cebu”. Mabuhay Philippines, Bine ati venit in Filipine!