Cuba linda Alina

Inca din copilarie, imi doream sa vizitez Cuba. Mi se parea un tinut atat de indepartat, atat de exotic si fascinant, incat eram convinsa ca va dura mult timp pana voi ajunge in acea destinatie. Au trecut anii si, in sfarsit, in luna februarie am avut oportunitatea de a vizita aceasta minunata tara. Am ales perioada de vacanta scolara pentru a putea impartasi aceasta experienta si cu fiul meu de 12 ani. 

Dupa un zbor lung de 15 ore am aterizat pe aeroportul Jose Marta din Havana. Dupa un transfer de 30 de minute, am ajuns la hotelul Telegrafo din Old Town. Hotelul era situat la doar cativa pasi de Gran Teatro, Capitolio si de centrul istoric, lucru care ne-a convenit de minune, deoarece ne propusesem sa petrecem cat mai mult timp in zona veche a orasului. Apartamentul era spatios, curat si foarte confortabil, cu o priveliste deosebita spre Paseo del Prado, practic, cel mai faimos bulevard din oras. 

A doua zi de dimineata, am avut inclus in program o excursie de o jumatate de zi prin Havana, cu ghid si autocar. Autocarul a venit la timp (desi fusesem avertizati ca punctualitatea nu reprezinta punctul forte al cubanezilor) si am fost preluati de ghidul vorbitor de limba engleza. Prima oprire a fost in celebra Piata a Revolutiei (Revolucion del Mercado), cu imaginea lui Che pe fatada ministerului de interne. Aici, se afla unul dintre cele mai inalte puncte ale orasului Havana, Jose Marti Memorial. Memorialul este un turn inalt de 109 metri, unde se poate lua liftul pentru o vedere spectaculoasa a orasului. A doua oprire - fabrica de trabucuri "Romeo Y Julieta". Nu am vizitat efectiv fabrica, am cumparat trabucuri, am stat la un Mojito in timp ce ghidul ne povestea despre originile trabucurilor Romeo y Julieta ce dateaza din anul 1875. Winston Churchill a devenit devotat acestor trabucuri. 

Dupa vizita sa in Havana din anul 1946, numele sau nu a fost folosit numai pentru un produs din acest brand, dar si pentru a reprezenta dimensiunea care se regaseste in mai multe brand-uri (178 mm lungime) cum ar fi: Hoyo de Monterrey, Punch, Saint Luis Rey. La urmatorul popas, autocarul ne-a lasat in apropiere de Plaza de Armas, urmand sa vizitam orasul vechi. Ne-am plimbat prin Plaza de la Catedral, Plaza de Armas, am vizitat si Mercado de Artesana - o zona coloniala deosebita cu tablouri, carti si obiecte de anticariat specifice tarii. Ne-am plimbat pe faimoasele stradute din centrul vechi, oprindu-ne la renumitul bar La Bodeguita del Medio. Foarte aglomerat, nu am apucat sa bem macar un cocktail acolo, erau sute de turisti asteptand sa intre in local. Dupa ce ne-am luat ramas bun de la ghid, am intrat intr-un restaurant foarte spatios si placut din apropierea Pietei Catedralei: atmosfera frumoasa, mancarea relativ buna, muzica live si dansatori latino. 

Bineinteles, cea mai atractiva zona este Habana Vieja cu Capitoliul, cafeneaua La Floridita, cu renumitele florarese cubaneze, totul incununat de o plimbare cu Coco taxi sau cu masinile din anii '50 si plimbari la pas pe aleile cu suvenire si cu artisti plastici care isi creeaza operele in fata ta. Fiind o tara foarte saraca, neinvestind-se in renovarea tuturor cladirilor, Havana arata pe alocuri ca dupa razboi, cu cladiri ce stau sa cada, dar din care rasuna ritmuri de salsa - distractie maxima la fiecare colt de strada. Pe de alta parte, din cauza saraciei, cubanezii sunt destul de agasanti, cer bani pentru orice serviciu, cersesc, vor sa-ti vanda tot felul de nimicuri, lucru care umbreste putin din atmosfera degajata pe care te astepti sa o ai intr-o astfel de tara. Dupa o pauza de cateva ore, seara, am reluat plimbarea si dupa vreo zece minute de mers, timp in care ne uitam la vitrinele magazinelor si am mai cumparat cateva suvenire, am ajuns la Floridita, un alt local celebru, iubit de marele Ernest Hemingway, unde se bea cel mai bun Daiquiri din Cuba. Aici, am petrecut o seara cu totul deosebita, savurand celebrele cocktailuri cubaneze. Trabucurile, bauturile, muzica live si dansul creeaza o atmosfera plina de farmec si buna dispozitie. 

A treia zi, am plecat spre Varadero. La jumatatea drumului, ne-am oprit la un popas, o terasa unde puteam bea ceva racoritor. Ghida ne-a recomandat cu caldura o pina colada facuta acolo, despre care se spune ca este cea mai buna din tara. Dupa trei ore de mers cu autocarul, am ajuns la destinatie si ne-am cazat la Hotelul Riu Varadero, un resort imens, cu foarte multi turisti din toate colturile lumii. Personalul amabil, dar insuficient, dupa parerea noastra, nu facea fata numarului mare de oaspeti. Plaja a fost extraordinara, ne-am bucurat de apa turcoaz, soarele fierbinte al Cubei, am experimentat toate sporturile nautice oferite de resort, spre fericirea copilului. Apoi, zborul spre infrigurata Romanie. Cu bateriile incarcate de soare, salsa si pina colada ne-am intors acasa, cu gandul la viitoarea vacanta pe care o vom avea, probabil, tot in zona Caraibilor. 

Cuba este un exemplu de viata. Este o experienta inedita pe care merita sa o traiesti macar o data in viata.