Trecusera ceva ani de cand am fost in Rio prima data si l-am gasit la fel de plin de viata. Pentru mine, Brazilia inseamna diversitate, inseamna culoare, inseamna traire. Datorita asezarii si vegetatiei bogate ca urmare a climatului, ofera peisaje spectaculoase. Datorita oamenilor, ofera pofta de viata.
Chiar daca vremea a fost capricioasa in ziua in care am vizitat Rio de Janeiro intr-un tur de oras (dimineata parea ca va fi un esec total), am fost totusi foarte norocosi si am reusit sa facem o multime de lucruri si sa acoperim tot ceea ce presupunea itinerarul. Am fost in centru si am vizitat Catedrala Metropolitana San Sebastian, care a fost o supriza placuta, o catedrala construita intr-un stil foarte modern, inspirat de stilul architectural al piramidelor mayase. A urmat Santa Teresa unde ne-am oprit putin la treptele Selaron, care poarta numele artistului de origine chiliana Jorge Selaron, stabilit la Rio in 1983. Povestea incepe din momentul in care acesta a decis sa renoveze scarile din fata casei lui cu mici bucati de gresie si mozaic, folosind culorile din steagul Braziliei. A ajuns, in final, la un numar de 2000 de piese colectionate sau donate de catre turistii din 140 de tari, reusind sa decoreze 250 de trepte in 20 de ani. Scarile lui Selaron reprezinta un tribut adus poporului brazilian.
A urmat apoi Sugar Loaf, de unde am reusit, printre norii de ploaie, sa vedem privelistea absolut minunata a Golfului Guanabara. De aici, am plecat spre Parcul National Tijuca, prin care am trecut cu trenuletul special pentru a ajunge pe varful muntelui Corcovado, la Statuia lui Iisus, pentru a admira metropola si din acest punct.
Pe langa cele incluse in itinerar, ghidul ne-a sugerat sa mergem in Ipanema, la Stone Museum Store (recomandat ca fiind mai bun decat H Stern). Experienta a fost una inedita, mai ales ca am fost intampinati de un reprezentat al muzeului care ne-a povestit despre diferite pietre pretioase. Am profitat de locatie si toata lumea a facut cumparaturi de la Havaianas, aflat chiar peste drum.
Seara, nu rata ocazia de a lua cina la o churrascaria, este un MUST DO atunci cand te afli in Brazilia. Este un restaurant cu specific local, masa se serveste sub forma de bufet de unde fiecare isi poate alege diverse aperitive sau garnituri, diferitele preparate de carne la gratar fiind aduse direct la masa si fiecare poate degusta ce si cat doreste.
As recomanda oricui ajunge in Rio o zi pe plajele Copacabana si Ipanema pentru relaxare. Copacabana este o plaja foarte animata atat ziua, cat si pentru o iesire seara, iar Ipanema ar fi zona mai exclusivista de plaja a orasului. Trebuie totusi mentionat ca Rio nu este vestit ca fiind un oras foarte sigur, astfel ca recomandarea mea este sa ai asupra ta cat mai putine lucruri de valoare, sa nu atragi atentia prin vestimentatie sau bijuterii si totul va fi ok.
Nu rata nici croaziera in Golful Guanabara. Dureaza doar doua ore, insa ofera o experienta ce nu poate decat incununa o vizita in Rio, admirand orasul de pe apa. As adauga si un show de samba si bossa-nova pentru o experienta completa.
Din Rio, am zburat spre Iguazu pe partea braziliana, unde am fost si cazati. Am plecat direct spre Parcul National Iguazu unde am facut rapid un tur cu elicopterul deasupra cascadelor. Si chiar daca a inceput ploaia, am profitat si am facut o plimbare in parcul de pasari, unde am putut vedea tot felul de inaripate cu penajul colorat, reprezentative pentru America de Sud. Dupa un pranz copios la o churrascaria locala, am explorat Parcul National Iguazu de pe partea braziliana, care ofera o vedere spectaculoasa a cascadelor.
Votata una dintre cele sapte minuni naturale ale lumii, Foz de Iguaçu, cum se numește in portugheza, sau Cataratas del Iguazú, după denumirea în limba spaniola, este un complex de cascade pe Raul Iguazú, pe granita argentiniana a provinciei Misiones si a statului Parana din Brazilia. 20% din suprafata ei se afla pe teritoriul brazilian si 80% pe teritoriul argentinian. „My poor Niagara” a fost afirmatia fostei prime doamne a Statelor Unite, Eleanor Roosevelt, la vederea acesteia.
Cascadele se pot observa mergand prin circuitele cu acces prin pasarelele construite special. O experienta ce nu trebuie ratata pe partea argentiniana este turul cu barca sub cascada, pregateste-te sa te uzi! Turul se termina la Gatlejul Diavolului, caderea cea mai puternica de apa dintre cele 270, cate insumeaza impresionantul complex. Ce pot sa spun despre Iguazu este ca te va impresiona si te vei indragosti de privelisti. Daca ai noroc de putin soare, vi surprinde curcubeiele pe care le formeaza stropii fini ce se ridica din caderile de apa. Am avut bucuria, pe parcursul acestor zile, sa vedem o multime de ursi nasosi care populeaza parcul.
Un mod minunat de a ne lua ramas bun de la Iguazu au fost show-ul si cina la Rafain Churrascaria, un loc cu o capacitate de 1500 de persoane unde se ofera cina de tip bufet pentru toate gusturile si unde se pune in scena un spectacol extraordinar cu dansuri din sapte tari latino-americane.
Ultima oprire, Buenos Aires, un vis devenit realitate, nu m-a dezamagit, ba din contra! Imi doresc sa revin sa descopar si mai mult din acest oras atat de european si, totodata, atat de indepartat. In ziua dedicata turului de oras, am bifat fiecare punct important si fiecare a trezit in mine dorinta de a reveni si de a starui in descoperirea lui. Este, cu siguranta, nevoie de mai mult timp pentru o vizita la cimitirul Recoleta, fiecare mormant avand povestea lui, mai mult timp in La Boca cu al sau Caminito si San Telmo (trebuie sa faci o vizita in Mercado di San Telmo, un loc perfect pentru pranz si pentru a savura un ceai mate), apoi Piata Mayo cu Casa Rosada, fiecare cu povestea ei. Daca nu stii de unde provin culorile drapelului Argentinian, este simplu: prieste cerul intr-o zi senina. De ce Casa Rosada este roz? Se spune ca la zugravirea acesteia a fost folosit sange de vita pentru a proteja peretii de umezeala provocata de valurile care loveau cladirea inainte de construirea noului cartier numit Porto Madero. Nu rata o vizita la Cafeneaua Tortoni, libraria Ateneo, Teatrul Colon si ar mai fi atatea de adaugat, Buneos Aires le are pe toate!
Sa nu uitam ca este capitala tango-ului, astfel ca vizita noastra s-a incheiat cu o cina si show de tango, care a lasat aprinsa in mine dorinta pe care am avut-o candva de a petrece zece zile in Buenos Aires pentru a urma cursurile unei scoli de tango, de a strabate stradutele orasului, de a descoperi oamenii care se considera mai mult italieni, si, nu in ultimul rand, de a ma delecta cu vinul argentinian.