Bom dia Madeira! Catalin Dumitrache

Am plecat din Bucuresti intr-o zi de dupa prima jumatate a lui Septembrie. Tarom, compania aeriana care mi-a facut o impresie buna fata de experientele anterioare, ne-a dus in circa 5 ore si jumatate pana spre coastele Africii, in Insulele Madeira, aflate pe aceeasi latitudine cu orasul Casablanca din Maroc.

La prima vedere, pentru cine debarca dintr-un avion pe insula,  aceasta este adevarata Portugalie asociata cu Madeira, ca un amestec spectaculos de Hawaii, Insulele Canare si Irlanda. Stancile ascutite si impunatoare, patura verde a plantelor si Atlanticul salbatic, care se izbeste de coasta, ofera o pista incredibil de frumoasa - chiar aproape ireal de frumoasa a insulei, care parca priveste turistul de la inaltime. 

Cand ajungi aici, te intrebi aproape involuntar: oare unde locuiesc oamenii cu atatea pante abrupte si unde oare duc drumurile acelea? Raspunsul va fi aflat de Calatorul informat si chibzuit care ajunge suficient de devreme pentru a explora aceasta destinatie uimitoare.

Odata ce iese din aeroport, turistul face imediat cunostinta cu strazile din Madeira: toate curbele, urcusurile abrupte si uneori coborarile putin probabile, blocajele inguste, liniile drepte foarte scurte... toate abordate cu cea mai mare nonsalanta de soferii locali, dar totodata si cu culorile si parfumurile unei insule seducatoare.

Descoperirea Funchalului

Ceea ce te frapeaza din prima clipa este dezvoltarea tumultoasa a orasului, in special a hotelurilor si a facilitatilor turistice. Acestea abunda literalmente, ca ciupercile dupa ploaie, si pot fi vazute in fiecare colt liber, pe fiecare esplanada sau spatiu parasit, mai ales la margine de oras, unde cladirile vechi nu reprezinta niciun obstacol si astfel este spatiu suficient pentru cultivarea bananilor sau a altor pomi fructiferi.

Insa in mijlocul numeroaselor hoteluri cu mai multe etaje, resedinte si complexe turistice imense, din cand in cand se mai vad cateva proprietati vechi, care arata ca niste aripi fascinante ce par sa-si apere cu disperare spatiul locuit. In aceasta lupta inegala exista un pic din frumusetea efemera a Funchalului, a sufletului sau plin de contraste, surprinse in imagini de catre fotografi si alti artisti.

La prima iesire in oras ne-am multumit sa fotografiem cateva colturi inca intacte, un conac (quinta) vechi plin de farmec si istorie, dar ar fi fost suficient sa largim putin cadrul pentru a avea o cu totul alta viziune...

Bineinteles ca nu neglijam centrul, cu Catedrala (Se) si, nu departe de Piata Primariei, Biserica S. Joao Batista si strazile din jur, pe unde se mai vede cate o cladire veche in renovare.

Natura este unul dintre cele mai fascinante aspecte ale orasului, care din fericire a pastrat o serie intreaga de gradini si parcuri, adevarate oaze de liniste si armonie, aidoma unei pepiniere care ofera o uimitoare varietate de specii naturale.

Nu este posibil sa apreciezi pe deplin farmecul Madeira daca nu te aventurezi macar o data pe una dintre nenumaratele poteci care merg de-a lungul unei levada. Levadas sunt conducte stravechi, sculptate in stanca muntilor, pentru a transporta apa de la izvoare la terenurile agricole. Este un sistem de irigare capilara, care acopera intreaga insula, pe o lungime de aproximativ 2150 km, si a carui constructie a fost inceputa cu secole in urma, datorita muncii sclavilor (care au fost de mare folos si in Madeira pentru plantatiile de trestie de zahar).

Intrucat toate aceste levadas sunt flancate de poteci create initial in scop de intretinere, este posibil sa parcurgeti kilometri si kilometri de-a lungul lor si este foarte placut sa va plimbati intr-o padure sau pe o pajiste, sau sa urmati terasele reliefului, insotiti de curgerea lenta si odihnitoare a apei.

Pentru prima noastra plimbare aveam in program  Levada 25 Fontes, situata in Rabacal, in zona Paul da Serra, aceasta fiind cea mai vizitata de pe insula. Am fost insotiti de un tanar ghid naturalist, care cu multa pasiune si talent ne-a dezvaluit "secretele" acestui relief spectaculos. 

De indata ce am intrat pe traseu, au inceput sa cada ceva stropi insa, iata-ne in fata unui punct cheie al mersului nostru, un adevarat test de hotarare in a ne urmari scopul... ei bine, pe scurt ne-am trezit in fata intrarii unui tunel ingust (avand in vedere ca o buna parte din spatiu era ocupat de levada), cu o bolta destul de joasa, cu peretii denivelati, evident fara iluminare, insa ghidul ne-a oferit lanterne la tot grupul, care s-au dovedit foarte utile, tunelul avand aproape 1 km lungime.

Odata ce am ajuns toti la capatul tunelului, am reluat calatoria, acum in mijlocul unei cete amestecate cu ploaie, cauzata de un nor jos. Am continuat sa urmam levada, intrand din ce in ce mai adanc in verdeata, printre plantatiile frumoase de pini, mimoze si eucalipt, si descoperind mereu soiuri noi si colorate de flori salbatice care cresteau pe malul apei. Intr-un final am ajuns la capatul levadei, acolo unde siroiesc de la mare inaltime mici torenti care se preling pe stancile acoperite de verdeata.

Zilele urmatoare au fost alocate excursiilor catre celelalte colturi ale insulei. Acestea au fost posibile cu ajutorul unor jeep-uri 4x4 si prin intermediul soferilor calificati ca ghizi profesionisti, care iti pot arata cu adevarat alte fatete ale acestei insule, mult mai mult decat ar putea sa o faca turistul atunci cand inchiriaza o masina sa viziteze singur insula.

Am plecat spre vestul insulei si ne-am plimbat in Camara de Lobos, cunoscut ca locul preferat a lui Winston Churchill , apoi ne-am indreptat catre stanca foarte inalta de la Cabo Girao, acolo unde privelistea este foarte impresionanta, de la cea mai inalta platforma de observatie. In Europa, nu veti gasi un alt punct de belvedere mai inalt si care sa fie situat pe o stanca. Pentru a creste atractivitatea si a imbunatati impresia de inaltime la care te afli, podeaua terasei este din sticla.

Am continuat apoi traseul prin Valea Serra de Agua, o succesiune de dealuri terasate, verdeata si case portugheze pe marginile versantilor, un minunat peisaj care ne-a condus ulterior in Pasul Encumeada, de unde se vede atat coasta de nord, cat si cea de sud a insulei. Ulterior am continuat pe un teren accidentat, pe Vereda do Fanal.

Nordul Madeirei este batut de vanturi puternice si curenti si in fiecare dupa-amiaza, la o anumita ora, cerul este acoperit de nori. Uneori ploua, alteori nu, dar senzatia de maretie a agentilor atmosferici ai oceanului este normala in aceasta zona. Prima etapa a traseului cand treci pe partea dinspre nord pana a ajunge la atractia principala, Porto Moniz, este la Padurea Fanal. 

Insula Madeira este cunoscuta pentru peisajul sau natural variat, care include varfuri accidentate, vulcani si plaje stancoase. Insa una dintre comorile unice din Madeira este reprezentata de o padure straveche care pare sa fi iesit dintr-un basm. Padurea Fanal este ceea ce a ramas dintr-o intindere de Laurisilva, care pana in secolul al XV-lea a acoperit intreaga insula si insulele invecinate Macaroneziei.

Padurea Fanal este, asadar, un loc unic in lume; din fericire poate fi vizitata prin potecile care traverseaza o padure de copaci, dintre care unii au mai bine de 500 de ani. Datorita fotografului profesionist al turului, care se afla cu noi, am reusit sa surprindem  o serie de fotografii care  permit aprecierea peisajelor magnifice ale bogatei vegetatii verzi si care transmit ideea poeziei unei excursii la umbra cetii matinale.

La Porto Moniz sunt piscine naturale unde veti gasi o multitudine de turisti, dar merita totusi sa inotati in apele Atlanticului, protejate de un model de stanci si pereti uriasi care formeaza o adevarata piscina in inima oceanului. Sa fii inconjurat de valurile care se prabusesc in peretii de stanca din jur este o senzatie care nu trebuie ratata!

Cel mai fascinant aspect al nordului Madeirei este natura sa. Un element aproape coplesitor care te va insoti in nenumaratele curbe pe care va trebui sa le parcurgi si care te va surprinde prin cantitatea incredibila de cascade si culorile atat de stralucitoare care pot fi vazute doar in anumite colturi ale lumii, Madeira fiind unul dintre ele.

La intoarcere pana sa oprim la restaurantul la care urma sa servim pranzul, am facut un scurt popas la Taberna da Poncha,  unde am fost coplesiti cu degustari de lichioruri locale, unele trebuie sa spun excelente: castane, eucalipt, banana, fructul pasiunii (maracuja).

Mergem sa luam pranzul intr-un restaurant din Ribeira Brava, testand gastronomia locala cu adevarat fantastica: excelentul peste spada (numit aici "espada", a nu se confunda cu adevaratul peste-spada care este numit "espadarte"), este un peste cu un aspect mai putin placut, dar cu o carne frageda si gustoasa si merge foarte bine cu sos de mango, supele ("sopa de peixe" pe baza de peste si "caldo verde" pe baza de legume) si mega frigaruii de carne ("espetadas") care se servesc agatate de un instrument special. Trebuie neaparat incercate lapas - scoicile mici foarte gustoase ori polvo guisado - tocanita de caracatita servita cu bolo do caco (painea lor traditionala).

Dupa experienta "ploioasa" de la traseul de pe levada, ulterior vremea a fost insorita aproape peste tot pe insula, mai putin dis-de-dimineata, atunci cand trebuia sa vizionam apusul la Pico do Arieiro, astfel ca, fiind anuntati de ghizii localnici ca era multa ceata la inaltime, am fost nevoiti sa ne indreptam catre locatia din planul B, undeva in apropiere de Canical, pentru a surprinde cum iese din mare, "mingea de foc", de-a lungul coltului peninsulei Ponta de Sao Lourenco.

In aceasta zi aveam sa strabatem partea de est a insulei. Lucrul bun in acest tip de tururi este ca, desi este un tur prestabilit, se poate decide itinerariul ad hoc, mentinand directia, insa vizitand si alte obiective, la cerere, dar si solicitarea de oprire pentru fotografii panoramice. Am intreprins o scurta plimbare pana la Levada dos Balcoes pentru surprinderea altor cadre care iti taie rasuflarea, apoi ne-am deplasat catre un miradouro de unde sa privim catre Pico Ruivo (al treilea munte ca inaltime de pe insula), un peisaj de roci vulcanice la care daca veti ajunge, va puteti bucura de privelistea peste cea mai mare parte a insulei. Este recomandat sa se mearga dimineata pentru ca, dupa-amiaza privelistea este de obicei ascunsa de nori . Am trecut pe langa ferma de pastravi din Ribeiro Frio, o vale bucolica pe drumul spre coasta de nord si punctul de plecare al uneia dintre cele mai faimoase “levadas” ale insulei. Am mers pe urma pe un teren destul de accidentat pe care il pot parcurge doar acesti soferi de safari extrem de bine pregatiti, iar in scurt timp am ajuns la parcul tematic din Santana si in zona Porto da Cruz si Faial, cu vechile fabrici de rom si o atmosfera coloniala puternic portugheza.

Urma ca a doua zi sa parcurgem peninsula arida Ponta Sao Lourenco, prin efectuarea unei drumetii de circa 2 ore pana spre capatul acesteia, parca pentru a ne aminti ca la aceasta latitudine se afla Sahara, la cativa kilometri distanta... Ajungand pe malul oceanului, acolo unde cei mai curajosi dintre turisti s-au racorit cu o imbaiere buna in apele oceanului, care are in medie 18 grade si arareori ajunge la 20 de grade.

In penultima zi a sederii noastre in Madeira, fiind o zi libera, am decis sa ne concentram pe obiectivele din Funchal. Mergem sa admiram coloritul din piata principala din Funchal, Mercado dos Lavradores. Ai zice mai degraba ca este un centru expozitional decat o piata, atat de simetric si riguros sunt expuse zecile de soiuri de fructe si legume. Centrul istoric este compact si foarte frumos, cu faimoasa catedrala si cetatea Sao Lourenco ca principale monumente. 

Am facut o plimbare cu funicularul pana sus la Monte pentru vizitarea Jardim do Monte Palace. Excursia cu funicularul este placuta intrucat poti admira orasul de sus , iar gradina tropicala  este amenajata pe terase la diferite niveluri (cobori si urci mult), fapt care dezvaluie adesea vederi panoramice ale orasului de dedesubt.

Varietatea plantelor si florilor este impresionanta: acestea variaza de la plante exotice si rare, la specii locale, plante medicinale, cactusi, flori rare si chiar plante de cultura cu ale caror produse suntem familiarizati (cafea, ananas etc), o gradina japoneza autentica.

Este o adevarata placere sa mergi pe potecile Jardimului, sa fii surprins de exploziile de culori, de amestecarea continua a diferitelor forme si nuante si, din cand in cand, sa te opresti pentru a te bucura de o panorama frumoasa a Funchalului, lasandu-ti privirea sa mature pana la mare, pana la orizont. Tot in zona Monte, se afla frumoasa biserica a Sfantei Maria (Nossa Senhora) di Monte.

Odata ajuns la Monte se poate cobori inapoi cu funicularul, ori cu "carreiro de cesto" - sanii din lemn de rachita, ghidate de localnici. Foarte populara printre turisti, aceasta este o coborare foarte distractiva, desi nu este chiar ieftina. 

Pentru aceia dintre turisti care apreciaza viata activa de noapte, trebuie sa stiti ca Madeira nu este o destinatie potrivita pentru divertisment alcatuit din cluburi de noapte si discoteci. Exista un singur club de noapte, Vespas, iar cel mai mare divertisment pe care il promoveaza cei din Funchal este cazinoul. Mai sunt apoi si cateva pub-uri englezesti, prin centrul Funchalului, si in zona Lido. 

Stiati ca? Macaronezia nu este altceva decat numele grupului de insule din care fac parte Madeira, Insulele Canare, Azore si Capul Verde. Este un termen toponimic, cu o vaga rezonanta gastronomica.

Iata tot atatea motive pentru care Madeira este, fara dubii, o destinatie ideala pentru cei mai multi dintre turisti, mai ales a celor care indragesc natura, insa si linistea. Atunci cand doresti sa iei o pauza de la viata frenetica, este indeajuns sa iti iei rucsacul in spinare si sa aterizezi pe aceasta insula.

Calatoria pe insula se termina aici, cu toate ca nu trecusera multi ani de la vizita mea anterioara in Madeira, acest salt in natura necontaminata mi-a permis sa inteleg pe deplin sensul cuvantului SAUDADE!

OBRIGADO!