Asia la superlativ: China Sabrina Stasencu

Sunt atat de multe locuri de vizitat si de descoperit, incat nu prea alegem sa mergem in acelasi loc de mai multe ori. La randul meu, nu aveam tragere de inima sa vizitez China pentru a treia oara, insa recunosc ca doream sa aprofundez experienta in Japonia. Cat despre China, am subestimat reintalnirea. Sustin pe oricine doreste sa combine aceste doua tari intr-o singura calatorie, deoarece sunt foarte diferite, iar comparatia devine foarte interesanta. Suntem insetati sa invatam despre cat mai multe popoare si sa strabatem lumea-n lung si-n lat, dar pot spune cu mana pe inima ca locurile deja vizitate inca ne pot lua prin surprindere. In ceea ce ma priveste, sunt convinsa ca au fost detalii pe care le-am omis la prima vizita sau eram atat de impresionata de obiectivele principale incat mi-au trecut cu vederea micile lucruri care pot face dintr-o calatorie o experienta autentica. Ceea ce vreau sa spun este ca, deseori, evidentul ne ia ochii, iar, uneori, frumusetea reala sta in detaliile pentru care nu avem timp.

Am aterizat in capitala Chinei, Beijing, si am fost transferati la Hotelul Howard Johnson Paragon, un hotel foarte bine localizat, unde seara am avut cina cu rata Peking. Cina consta in cateva aperitive delicioase, precum vita picanta, pui dulce acrisor, vinete, orez si alte bunataturi, iar la final se serveste rata preparata in stil local, cu o crusta crocanta, impreuna cu legume presarate cu diverse sosuri, toate invelite intr-o lipie subtirica. Bucataria chinezeasca este una dintre preferatele mele, asa ca in aceasta calatorie m-am bucurat din plin de preparatele chinezesti autohtone. Dupa cina, impreuna cu trei turisti, am fost pe Wanfujing, strada comerciala extrem de aglomerata. Am strabatut-o dintr-un capat in altul, am intrat un pic pe straduta cu street food, unde aveau scorpioni pe bat si gandaci, iar apoi am plecat spre hotel. Inca nu mi-am facut curaj sa gust o insecta exotica si crocanta, asa ca nu va pot impartasi detalii picante.

A doua zi, am vizitat renumita Piata Tian An Men si maretul Oras Interzis, cele mai cunoscute obiective pentru care vii in Beijing, dupa Zidul Chinezesc. Odata ce te afli in mijlocul Pietei Tian An Men, incepi, usor-usor, sa iti faci o idee despre grandoarea acestui popor, urmand mai apoi sa descoperi din ce in ce mai in amanunt ceea ce inseamna China. Am gustat din istorie stand in locul unde a fost proclamata Republica Populara Chineza de catre Mao Zedong la 1 octombrie 1949, iar apoi am calatorit in timp, in perioada dinastiilor, strabatand de la sud la nord Orasul Interzis. Acest complex are o deosebita insemnatate istorica, deservind ca resedinta a imparatilor din timpul dinastiilor Ming si pana la sfarsitul dinastiei Qing, intre anii 1420 si 1912. Se spune ca Orasul Interzis insumeaza un total de 9999 cladiri, cifra 9 fiind cifra magica si norocoasa in mitologia chineza. Interiorul incaperilor nu se viziteaza, asadar am admirat arhitectura doar pe dinafara.

In continuarea zilei, am facut o plimbare cu ricsa in cartierul vechi, Hutong, unde ne-am putut face o idee despre cum traiau locuitorii din Beijing in perioada imperiala. Casutele traditionale erau zugravite in gri deoarece oamenilor de rand le era strict interzis sa isi coloreze exteriorul locuintelor in culorile imperiale (rosu si galben).

Bineinteles ca Marele Zid Chinezesc este de neratat, insa trebuie sa fii norocos sa prinzi vreme buna. Noi am avut parte de un soare bland si de cer senin, astfel ca ne-am putut bucura din plin de aceasta zi. Impresionant din toate punctele de vedere, Marele Zid Chinezesc este o fortificatie de dimensiuni colosale (se spune ca are o lungime totala de aproximativ 20.000 km) ce avea ca scop protejarea de invaziile popoarelor nomade. Constructia a fost inceputa de primul imparat al Chinei, Qhin Shi Huang, intre anii 220-206 i.Hr, insa cele mai cunoscute portuni ale zidului au fost construite in timpul dinastiei Ming (1368-1644). Dincolo de istoria tulbure a Marelui Zid, o plimbare pe culmile sale, intr-o zi senina, este o adevarata delectare. Ce prilej frumos de a imbina istoria cu natura! Personal, prefer sectiunea Mutianyu, unde se poate urca cu telecabina pana la poalele zidului, iar privelistea este spectaculoasa: zidul se vede serpuind printre munti, in toata splendoarea lui. Deschise turistilor mai sunt sectiunile Juyonguan si Badaling, cea din urma fiind si cea mai faimoasa datorita bine-cunoscutei declaratii a lui Mao Zedong pe care a facut-o de pe sectiunea Badaling: „Cel care nu a ajuns macar o data la Marele Zid Chinezesc nu este un adevarat erou.”

O excursie la Marele Zid dureaza o zi intreaga, asadar nu prea mai este timp de alte vizite in Beijing. Insa, daca nu sunteti prea extenuati, va sfatuiesc sa sfarsiti ziua cum nu se poate mai frumos: cu un spectacol Kung Fu. Daca aveti impresia ca spectacolul este unul agresiv si dur, va asigur ca nu este asa si ca merita din plin! Arta martiala Kung Fu nu este una de atac, ci una de aparare, si presupune foarte multa rigurozitate si un control desavarsit al mintii, iar acest spectacol este o introducere in Kung Fu imbracata intr-o poveste plina de sensibilitate si metafore. Timp de aproape doua ore am fost absorbita total in povestea baietelului care este abandonat intr-o manastire de calugari shaolini si am urmarit plina de entuziasm parcursul acestuia pana la maturitate, cand devine maestru in artele martiale Kung Fu. Pentru cine nu este prea obosit seara, dupa o zi intreaga de vizitat, recomand cu caldura acest show.

Urmatoarea zi, am vizitat Templul Paradisului, unde am petrecut in jur de o ora si jumatate. Templul principal era locul unde imparatul aducea jertfe cerului pentru recolte bogate. Avand o forma rotunda, construit pe o fundatie patrata din piatra, Templul Paradisului este inca un exemplu al faptului ca, in antichitate, chinezii credeau ca cerul este rotund (reprezentat de templu), iar pamantul patrat (fundatia de piatra). Dupa vizita, am avut un pic de timp liber in parcul de la iesirea din sit, unde zeci de chinezi isi petreceau ziua dansand, cantand, facand gimnastica sau socializand. Ne uitam curiosi, iar unii dintre noi am si participat la activitati pret de cateva minute. M-am bucurat ca am putut sa ne oprim din vria vizitelor si sa savuram acest tablou social unic.

Incarcati cu o energie pozitiva, am pornit spre gara, de unde am luat trenul de mare viteza spre capitala antica, Xi’an. Distanta intre Beijing si Xi’an este destul de mare (1200 de kilometri), deci un transfer cu autocarul iese din discutie. Cele mai accesibile modalitati de transfer sunt avionul sau trenul. Eu recomand trenul, deoarece reteaua feroviara a chinezilor este extrem de bine pusa la punct, iar distanta aceasta se parcurge in doar sase ore. Scaunele din tren sunt foarte confortabile, cu spatiu la picioare, iar spatarele se rabateaza destul de mult, asadar cele sase ore pot fi foarte usor suportate. Unde mai pui faptul ca trenul se deplaseaza cu o viteza de 300 km/h, ceea ce face din aceasta calatorie o experienta in sine.

Xi’an este recunoscut pentru faimoasa Armata de Teracota. Daca iti aloci un pic de timp, vei afla ca Xi’An-ul este un oras incantator care are multe de oferit turistului curios. Spre exemplu, poti face un curs de caligrafie, poti vizita Pagoda Gastei Salbatice sau poti face o plimbare pe zidul orasului vechi. De asemenea, bucataria locala are la baza galuste delicioase umplute cu legume, ou, carne sau ciuperci si taieteii din orez cu legume sau cu carne de vita. Recomand oricarui gurmand sa se delecteze cu aceste delicii culinare.

China are o istorie vasta, stufoasa, insa, pentru a-ti face o idee despre ceea ce a insemnat vechiul imperiu chinez, trebuie sa afli cate ceva despre dinastiile care au influentat major China de-a lungul secolelor. Si cum sa faci acest lucru mai bine decat participand la show-ul dinastiei Tang in Xi’an? Este un spectacol cu muzica si dansuri din perioada dinastiei Tang (anii 618-907). Timp de trei secole, China a prosperat din punct de vedere cultural, artistic si social sub conducatorii Tang care erau toleranti cu alte religii si incurajau poezia si artele frumoase in general. In vremea aceea, Xi’an-ul era capitala imperiala, din acest motiv este locul ideal unde poti descoperi istoria acestei prospere dinastii.

Lasand in urma fosta capitala imperiala, am plecat cu trenul de mare viteza spre Shanghai. Aceasta metropola m-a uimit de doua ori si a reusit sa o faca si a treia oara. Este unul dintre orasele mele preferate despre care imi face o deosebita placere sa povestesc si unde m-as reintoarce fara ezitare.

Venind din Beijing, unde totul este axat pe istorie si unde socialismul este vizibil la fiecare pas, pasesti intr-o cu totul alta lume, iar impactul este imens. Cladirile ultramoderne, jocurile de lumini si tehnologia cu care este echipat orasul sunt doar cateva din motivele pentru care Shanghai-ul este intr-adevar spectaculos. Nu vei intalni aici temple vechi si situri istorice, insa, daca esti pasionat de metropole ametitoare, cu siguranta Shanghai-ul te va ului. De cum am intrat in oras, m-a cuprins un zambet larg, iar entuziasmul meu era vizibil si molipsitor pentru turistii mei care au exclamat, incantati: „Se vede de la o posta ca iti place mult Shanghai-ul!”. Simteam cum le transmit si lor din bucuria mea si, pe masura ce vorbeam, erau din ce in ce mai fascinati de ceea ce auzeau si vedeau in jurul lor, iar acest lucru m-a facut sa constientizez de ce imi iubesc meseria!

Emblema Shanghai-ului este cartierul financiar Pudong ce gazduieste zgarie-nori impresionanti. Seara, acesta se poate admira luminat in toata splendoarea sa de pe un vas de croaziera pe Raul Huangpu. Daca pe malul estic al raului se ridica mandru Pudong, pe partea cealalta a raului, in contrast, se desfasoara sobru Bund, cartier cu cladiri coloniale, in stil european. Ambele maluri sunt spectaculoase in felul lor.

A doua zi dimineata, am pornit in turul de oras care, de obicei, consta in vizita la Templul Statuilor de Jad ale lui Buddha si la Gradinile Yu, cu opriri de cumparaturi la o fabrica de matase. Templul este special datorita statuii reprezentandu-l pe Buddha, statuie sculptata dintr-o singura bucata de jad si daruita de catre Myanmar chinezilor. In rest, cladirea templului in sine este o reconstructie actuala. Gradinile Yu sunt gradini tipice chinezesti, unde localnicii isi petrec weekend-urile, de aceea este bine sa eviti o vizita la sfarsit de saptamana. Iazurile, copacii si micile incaperi ce deserveau lecturii sau rugaciunii fac din acest loc o adevarata oaza de liniste in mijlocul metropolei chinezesti. Am incheiat ziua cu o plimbare pe bulevardul comercial Nanjing unde gasesti atat firme straine, cat si locale, restaurante si magazine cu suvenire.

A venit momentul sa parasim China si sa ne indreptam spre Tara Soarelui Rasare, Japonia…

Citeste partea a II-a - Japonia