Andreea Maftei Eturia

Provocarile o motiveaza zilnic si si-a propus sa fie un om din ce in ce mai bun atat in viata personala, cat si in cariera. Andreea adora ceea ce face, e mereu cu zambetul pe buze, entuziasmul o caracterizeaza si, pentru ea, nu exista ?nu se poate?. A iubit oamenii si Planeta dintotdeauna si nu le-a lasat la nivel de pasiune, Andreea urmand nu doar cursurile Facultatii de Ingineria Mediului, ci si Pedagogia si Psihologia.

Cu o inclinatie innascuta spre a stabili rapid legaturi cu cei din jur, organizata, cu abilitati de lider native, este mai mereu pe drumuri insotind grupurile Eturia, asigurandu-se clipa de clipa ca turistii au o experienta inedita alaturi de ea. Verifica programele, cauta locuri si propune activitati noi ce le-ar putea face calatorilor o vacanta mai mult decat frumoasa! Andreea face asta din 2014, asa ca aceasta meserie nu mai are niciun secret. ?Imi place sa fiu printre oameni, sa socializez si reusesc sa scot la liman multe situatii neprevazute - stiu sa gestionez orice problema apare, am solutii si idei pe moment, asa ca turistii se pot simti in siguranta cu mine... in orice sens: am fost campioana europeana la karate!? Recunoaste ca, de cand face aceasta meserie, a invatat sa doarma oriunde si in orice pozitie!

Ai putea crede ca intr-adevar oboseste, insa nu e stilul ei! Cand nu are grupuri, Andreea isi organizeaza singura vacante prin lume, calatoritul ramanand, dincolo de job, cea mai mare pasiune. Ii place sportul cu care, bineinteles, mai cocheteaza in timpul liber. Iar, cand vrea sa se linisteasca, prefera sa citeasca orice carte ii pica in mana. Iubeste viata si tot ce o inconjoara si se ghideaza dupa deviza lui Albert Enstein: ?Incearca sa fii un om de valoare si nu neaparat un om de succes!?

Cele mai extravagante experiente din viata ei le-a trait alaturi de Eturia: ?Zborul cu elicopterul la cascadele Iguazu m-a lasat fara suflare, am avut ocazia sa vad de sus gigantele cascade inconjurate de vegetatie! La Machu Pichu, am putut sa intru atat de adanc in atmosfera locala, incat m-a emotionat profund; ba chiar am stat la masa cu localnici si am mancat cuy (porcusor de guineea). Insa, cireasa de pe tort a fost Antarctica: atunci cand am ajuns acolo, m-a cuprins o liniste monumentala, mi-a parut ca am intrat intr-un alt univers in care frumusetea ghetarilor si fauna din jur imi facea inima sa bata cu putere.?

„Calatoresc pentru imaginea oraselor pe timp de noapte, cand decolez si totul e luminat!”